Atâta timp cât la CCR nu este atacat însuşi modul în care imunitatea unui parlamentar este protejată în alte situaţii decât cele prevăzute de Constituţie, înseamnă că va fi tolerată oficial o falsă instanţă de judecată.
Val de indignare şi critici interne, proteste în stradă şi reacţii internaţionale dure, după ce Senatul a refuzat cererea de reţinere şi arestare a senatorului PSD Dan Şova. Sub presiunea publică, o reacţie a CSM, care îşi exprimă „îngrijorarea faţă de recentele situaţii apărute în parlament“, o scrisoare a DNA către CSM, căruia îi cere să sesizeze CCR pentru rezolvarea conflictului de natură constituţională creat între puterile statului, şi două sesizări la CCR, una din partea Preşedinţiei şi una din partea PNL. Aceste luări de poziţie la CCR vizează, însă, modul în care s-a votat în cazul Dan Şova. Or, problema stringentă, în contextul a ceea ce numim abuz de imunitate, este protejarea imunităţii unui parlamentar în alte situaţii decât cele prevăzute de Constituţie, adică protejarea prin încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Sunt ani la rând de când în parlament se face troc şi bâlci cu prevederile constituţionale. Sub pretextul imunităţii, aleşii au ajuns să analizeze şi să dezbată legalitatea unor cauze penale, transformând parlamentul din for legislativ în for judiciar.
Citește continuarea textului în Revista 22.
