Nu ma pot pronunta cu exactitate cine mai conduce azi PNL. Din ce vad si din ce aud pot aduna insa destule argumente in masura sa ma determine sa afirm ca unii dintre liberali se manifesta ca intr-o realitate virtuala. Fiecare in parte da impresia ca el este de fapt seful partidului, arogandu-si dreptul de a vorbi despre prezent si viitor fara sa fie mandatat de cineva. Declaratiile unora sunt desprinse dintr-o iresponsabilitate politica inrolata pana la plasari in instinctul dorintei de a produce un taifun politic cu urmari greu de estimat. In mintea tulbure a acestor politicieni parveniti colcaie resentimentele inveninate. Nu la Atanasiu ma refer! Naivitatea lui nu merita o atentie speciala. Omul nu are stofa nici de politician, nici de ministru. Este pana la un punct complet nevinovat. Nu trebuie sa se supere, dar trebuie sa stie ca a ratat o ocazie uriasa ca sef al armatei pentru a-si repozitiona locul in partid, si nu numai. Cei din jurul lui l-au invatat tocmai ce nu trebuia sa faca. A pierdut cadenta pentru simplul motiv ca a acceptat sa cante la un instrument necunoscut dupa o partitura compusa de gornistii liberali. Dar problema PNL nu este omul Teodor Atanasiu, suspendat de seful statului cu putin timp in urma. Si nici incercarea lui ca politician de a-l pune intr-o lumina proasta pe Basescu. Daca acuzatiile legate de protejarea coruptilor i-ar fi apartinut, se putea spune ca este totusi ceva de capul fostului ministru. In realitate, in spatele lui sunt alti oameni, cei care cred, asa cum am spus mai inainte, ca reprezinta pana in maduva oaselor interesele adevaratilor liberali. In goana lor dupa imagine, atunci cand nu se pot baza pe rationamente sanatoase, unii politicieni precum Crin Antonescu si Ludovic Orban transforma scena politica a Aliantei intr-un loc de descalificare din cap si pana in picioare. Boala PNL nu este presedintele de la Cotroceni, ci incapacitatea lui Calin Popescu Tariceanu de a stapani criza din partid. Lasandu-i pe unii lideri sa puna umarul la degradarea sistematica a spiritului liberal, admitand continuarea unei lupte surde cu PD, constient fiind de ruperea axului Aliantei D.A., primul ministru pierde, la randu-i, ocazia de a potoli musuroiul cu interese de grup de toate neamurile. Am senzatia ca pe Tariceanu nu-l mai asculta nimeni din partid. Cand Orban vorbeste in numele PNL, turnand gaz pe foc prosteste, premierul nu misca in front pentru a nu se pune rau cu politicienii mediocri care nu stiu altceva decat sa sufle in goarna conflictelor dintre cele doua palate. In mod voit si-a calcat in picioare promisiunea referitoare la evitarea declaratiilor belicoase. Mult mai bine se simte in parapanta deciziilor iresponsabile cu caracter politic (vezi cazul Baconschi). Este posibil ca amenintarile facute de trompetistii din PNL, privind renuntarea la sustinerea lui Basescu pentru un nou mandat, sa-l faca pe liderul liberal sa viseze la Cotroceni. Ar fi inca o dovada de naivitate daca premierul crede ca toti Crinii sau Ludovicii din jurul lui se refera la el cand vorbesc de un candidat liberal propriu pentru alegerile prezidentiale viitoare. Nici gand!
