Imi dau seama ca, in momentul aparitiei acestui editorial, viziunea despre lume si viata a celor mai multi cititori va fi fost schimbata in chip iremediabil de rezultatul meciului cu Franta, ca viitorul poate parea lipsit de culoare, iar viata deposedata de sens pentru totdeauna sau ca, dimpotriva, iarba poate parea mai verde, iar oamenii mai buni.
Oricum ar fi, este cel mai prost moment sa punem intrebari fruste despre chestiuni vagi si aflate la o distanta descurajanta de universul fotbalistic, asa cum sunt viata politica si alegerile. si, cu toate acestea, cred ca intrebarea trebuie pusa: ce dorim de fapt de la alegerile de anul acesta?
Sa luam, bunaoara, localele de la Bucuresti. Nu pot vorbi in numele celorlalti alegatori si detest sa fac exercitii de psihologie colectiva, in primul rand pentru ca nu ma pricep, in al doilea, pentru ca nu cred in notiuni colective si in al treilea – pentru ca m-am saturat de ziaristul care bate campii facand incursiuni in profunzimile gandirii altor oameni. Pot spune insa ce mi-am dorit eu de la aceste alegeri.
Cred ca, Bucurestiul fiind perceput ca bastionul dreptei, ar fi fost de dorit ca dreapta sa inregistreze un scor cat mai mare in Capitala, care sa o plaseze in situatia de favorita de neinlaturat a alegerilor generale de la toamna. De aceea, mi-as fi dorit ca dreapta sa fi obtinut Primaria Generala inca din primul tur de scrutin si un scor situat in jur de 45% la nivelul Consiliului General. Pentru asta, as fi vrut ca, in locul lui Vasile Blaga, candidatul PD-L sa se numeasca Liviu Negoita, iar candidatii de la sectoarele 2, 4 si 5 sa fie mai convingatori. (Rog sa fiu scutit de obiectia ca PD-L n-ar fi exact de dreapta etc. In conditiile ambiguitatilor liberale si ale nou-descoperitei fratii penelisto-pesedesite, PD-L a ramas cel mai apropiat lucru de dreapta pe care-l avem in spatiul nostru politic.) In al doilea rand, mi-am dorit candidati ai dreptei cu competente administrative reale. si aici optiunea pentru Negoita ar fi avut mai mult sens.
Din punctul meu de vedere, nominalizarea lui Vasile Blaga a fost o greseala. A-l alege inseamna a da un vot negativ, a vota pentru raul cel mai mic. Dar, in ciuda a ceea ce afirma scoala de gandire politica de la Facultatea de Geologie, nu e nimic in neregula cu votul negativ. Dimpotriva, este lucrul cel mai rational si are costurile cele mai mici. Un candidat e bun numai pe termen limitat si sub imperiul constantei indoieli publice. Altfel, la ce bun sa mai avem alegeri? Votul negativ asigura, daca nu o perioada de aur a prosperitatii, macar garantia ca, daca e rau, acest rau e reversibil. E putin, dar e ceva.
In schimb, nu pot sa inteleg ce ar putea astepta cineva de la un vot pentru Sorin Oprescu. Presupusa independenta politica a lui Sorin Oprescu este pur si simplu obscena. Mai intai, pentru ca nu exista in realitate si apoi pentru ca omul nu se revolta impotriva partidelor pentru ca ar avea vreun concept reformator de propus in locul sistemului de partide, ci pentru ca da bine la popor sa fii antipolitic. Problema lui Oprescu este ca nu are nimic de propus. Discursul sau este un monument de verbiaj vid de orice continut. Cititorului obisnuit ca lecturile sale sa aiba cat de cat sens nu ii recomand "programul" lui Sorin Oprescu, pentru ca nu este nimic acolo in afara de marirea taxelor si multiplicarea birocratiei.
Biografia lui Oprescu este un fel de desert vesel. Nu ma intereseaza ca tatal sau a fost general de Securitate, dar ma intereseaza ca fiul nu a condamnat niciodata Securitatea. Nu e important daca nu este un chirurg stralucit, dar are importanta daca si-a falsificat dosarul academic. Nu-l condamn ca a stat in umbra lui Iliescu, daca asa a ales – de la fiecare dupa posibilitati, nu? –, dar nu il pot respecta pentru ca a stat in umbra lui Vanghelie.
Sorin Oprescu nu vine cu nimic si nu ofera nimic pentru ca nu are nimic de oferit. Nu are nici macar solutii simple, daramite viziuni generoase. Nu este decat o carcasa goala care rasuna bubuitor la televizor, o fotografie complicata parasita de personaje, o oda kitsch dedicata imposturii, o cutie goala dupa meciul de aseara.
