14.4 C
București
luni, 15 aprilie 2024
AcasăSpecialOpera polivalenta din Timisoara

Opera polivalenta din Timisoara

» Vechiul Teatru comunal a supravietuit peste veacuri unor incendii devastatoare, unul produs in 1880, iar altul, in 1920.

» Insusi compozitorul Franz Liszt a sustinut in 1846 trei concerte in "Mica Viena", la unul dintre ele luand parte insusi imparatul Franz Josef.

» Balconul Operei a devenit un adevarat simbol al libertatii, fiind locul de unde liderii Revolutiei din Decembrie 1989 s-au adresat multimii.

Oricine a crescut de copil in
Timisoara a invatat sa-i iubeasca neconditionat frumusetea arhitectonica. Farmecul de oras imperial i-a adus urbei de pe Bega numele de "Mica Viena", asa cum Bucurestiului de odinioara i s-a spus "Micul Paris". Fiecare cladire a vechii cetati imperiale are propria ei istorie. Fiecare caramida sau arcada "vorbeste" despre cea mai infloritoare perioada pe care a cunoscut-o Banatul candva… De departe, istoria vechiului Teatru comunal este una dintre cele mai fascinante povesti nascute in acele veacuri de glorie si lumina. Chiar si astazi, dupa ce doua incendii devastatoare au mistuit vechea structura a edificiului, fostul Teatru comunal – Opera din Timisoara – continua sa scrie istoria urbei…
"Prima amintire despre teatrul din Timisoara o aflam in procesul-verbal al consiliului comunal german din mai 1753", noteaza dr. Nicolae Iliesiu in "Monografia Istorica a Timisoarei" (vol. I). Inca din secolul al XVIII-lea, genul liric este indragit si gaseste admiratori pasionati in Timisoara. Cu toate acestea, abia din secolul al XIX-lea, cand "Mica Viena" se imbogatea cultural si arhitectonic cu un teatru propriu, opera incepe sa patrunda tot mai mult in cetate, adeptii sai umpland salile de spectacol pana la refuz.
Constructia propriu-zisa a cladirii Palatului Culturii incepe abia la 1871 si este ridicata dupa planurile arhitectilor vienezi Helmer si Fellner (constructori ai numeroase sali de teatru din Budapesta, Viena, Odessa). Patru ani mai tarziu, in 1875, edificiul este finalizat, iar Timisoara culturala intra in circuitul muzical european.
 
De la "Renaissance" la "neobizantin"
Sub conducerea lui Bruno Walter sunt prezentate, la sfarsitul secolului, lucrari din creatia universala. Amintim aici "Trubadurul" de G. Verdi, "Cavalleria Rusticana" de P. Mascagni, "Paiate" de R. Leoncavallo, "Boema" de G. Puccini, "Barbierul din Sevilla" de G. Rossini, "Faust" de C. Gounod si multe, multe altele. Este momentul de varf al operei timisorene.
Doua incendii de proportii aveau sa devasteze cladirea, iar vreme de doi ani peste Timisoara muzicala s-a asternut linistea… Primul dezastru a avut loc in anul 1880, iar reconstructia a durat pana in 1882. Autoritatile vremii au reusit sa pastreze integral forma originala a cladirii, construita in stil "Renaissance". Dupa aproape patru decenii, in 1920, edificiul cade din nou prada unui incendiu, mai teribil decat primul. Flacarile au distrus atunci cladirea aproape in intregime. Au mai ramas intacte doar aripile laterale. Atat… Incepe din nou reconstructia. Aceasta este realizata dupa planurile arhitectului Duiliu Marcu, insa de aceasta data stilul original este pastrat numai la fatadele laterale. Fatada principala si sala de spectacole imbraca stilul neobizantin, caracteristic arhitecturii romanesti a timpului.

Unic in lume
Inedit este faptul ca in aceasta cladire-simbol pentru urbea de pe Bega, renascuta ca pasarea Phoenix din propria-i cenusa, isi desfasoara activitatea in mod armonios patru institutii de arta, caz unic in lume: Opera Nationala, Teatrul National, Teatrul German si Teatrul Maghiar. Sala de spectacole, cu 700 de locuri, este si ea unica in tara, de o frumusete si o acustica aparte. Dupa Primul Razboi Mondial, o data cu crearea Romaniei Mari, s-a incearcat o reinviere a teatrului muzical, prin stabilirea, la Timisoara, a trupei Leonard-Maximilian, care urma sa infiinteze primul teatru romanesc in capitala Banatului. In perioada 1940-1945, in urma Dictatului de la Viena, se refugiaza la Timisoara, Opera din Cluj, care trezeste in publicul de aici dragostea pentru acest gen muzical.

Vremuri glorioase
Stralucirea si eleganta fara seaman ale acelor vremuri sunt, poate, cel mai bine ilustrate de micile detalii puse cu grija la punct la spectacolele festive ce au avut odinioara loc. Chiar si astazi se mai pastreaza de la un spectacol de deschidere de stagiune, din veacul al XIX-lea, un afis-program de sala tiparit pe matase galbena, de un rafinament rar, destinat publicului abonat din loji. O serie de nume impresionante au urcat in timp pe scena operei banatene. Soprana Cornelia Holossy, banateanca de origine, voce cunoscuta pe multe tari de pe mapamond, soprana teatrului din Sonderhausen, domnisoara Capuccini, care a vazut lumina zilei chiar in "Mica Viena", si nu in utimul rand celebrul compozitor Franz Liszt, care in 1846 a sustinut trei concerte in fata publicului meloman timisorean. Documentele vremii arata ca un astfel de spectacol de gala a fost dat in cinstea imparatului Franz Josef, sosit in vizita oficiala in urbea de pe Bega. Impresionat de spectacol, imparatul a dat ordin ca el sa fie montat neaparat si la Budapesta. z

SIMBOL
Balconul

Cladirea operei/teatrului din Timisoara a ramas, dincolo de epoca imperiala, mai ales simbolul libertatii noastre de acum. Balconul edificiului cultural a facut istorie dupa ce in 20 decembrie 1989 devenea, pentru trei zile si trei nopti neintrerupte, tribuna liderilor revolutiei de la Timisoara. Este locul de unde s-a dat tonul luptei anticomuniste, dar si "leaganul" celebrei "Proclamatii de la Timisoara". La 11 martie 1990, de la balconul operei timisorene regretatul George serban dadea citire, catre tara, manifestul proclamatiei.

OPINII
De mai multa vreme in Timisoara exista curente pro si contra recompunerii imaginii a vechii fatade in stil "Renaissance". In opinia directorului Teatrului National, Adriana Hausvater, "vechea fatada ar arata mai bine si ar aduce farmecul de altadata". Ideea este sustinuta si de regizorul Ioan Ieremia, care spune ca actuala fatada nu se potriveste cu partile laterale, "ar trebui refacuta toata, cum era pe vremuri". Pe de alta parte, fostul arhitect-sef al orasului, Radu Radoslav, a opinat ca discutia ar trebui sa se poarte abia peste un deceniu, intrucat altele ar fi prioritatile. In schimb, actualul arhitect-sef al urbei, Sorin Ciurariu, considera ca aceasta chestiune ar putea fi "o problema de dezbatere privitor la un brand si se intreaba daca Piata Operei va ramane aceeasi daca fatada edificiului se schimba".

Cele mai citite

Ideologia ucide spiritul olimpic

Sportivii din Rusia și din Belarus au fost excluși de la Jocurile Olimpice din anul acesta de la Paris, lăsând să participe doar cei...

Ideologia ucide spiritul olimpic

Sportivii din Rusia și din Belarus au fost excluși de la Jocurile Olimpice din anul acesta de la Paris, lăsând să participe doar cei...
Ultima oră
Pe aceeași temă