– Un lac albastru, care nu ingheata niciodata si o cascada ca un val de mireasa se numara printre minunatiile din zona.
– Ele sunt situate in mijlocul uneia dintre ultimele paduri virgine din Europa.
Undeva, in sud-vestul extrem al tarii si al judetului Caras-Severin, acolo unde se gaseste cea mai compacta suprafata calcaroasa din Romania, cu o suprafata de peste 800 de km patrati, se afla un loc miraculos in mijlocul celei mai frumoase si fascinante, printre ultimele paduri virgine din Europa. Mai exact, minunatia se afla la imbinarea laturilor sudice ale muntilor Aninei si cea nordica a muntilor Locvei.
Cu varfuri plesuve si nu prea inalti, pentru ca arar culmile lor trec de 1.200 de metri, muntii ofera o imagine splendida a ceea ce inseamna lupta in timp dintre apa, aer si calcar. Fiecare a dat cate putin, fiecare a castigat cate putin iar rezultatul sunt formele carstice care lasa uimit pe orisicine ajunge in Valea Beiului sau a Beului, cum i se mai spune.
Traditia spune ca neasemuitele frumuseti ale zonei, ce ascunde atatea minuni si mistere, sunt alimentate mereu de "lacrimile" unui bei legendar, de unde si numele pe care acest loc l-a imprumutat de la cel ce a pornit candva legenda: "Ochiul Beiului".
Pentru a ajunge in valea Beiului, lasi in urma orasul Oravita, oras asezat pe Valea Mare, apuci pe un drum asfaltat, candva, pana la Ciclova Romana, dupa care turistii merg spre satele Ilidia, apoi Socolari si in final Potoc.
Traseul nu este chiar usor la Ochiul Beiului, acolo unde se intalnesc apa din ochiul turcului – adica, Lacul Bei si undele pline de spune ale Beusnitei – cascada pornita din voalul de mireasa neimplinita al frumoasei ciobanite din preajma Potocului si Socolariului.
Duhul haiducului Neamtu bantuie zona
O parte din drum a fost refacuta anul trecut si panglica de asfalt serpuieste pana la cinci km de locul tainic. De aici, cu masina pe un drum forestier, dar bun, sau pe picioare, turistii merg inspre lac. Locurile salbatice si misterioase au generat mai multe povesti si legende, dar, de departe, cea mai vie si cunoscuta este cea a haiducului Adam Neamtu. Peste tot bantuie duhul haiducului "Neamtu", pe numele lui adevarat Iancu Dumar, un invatator dintr-un sat de langa Moldova Noua. Localnicii povestesc cu amanunte ispravile lui si le place sa vorbeasca mai ales despre cinstea si moralitatea acestuia. Haiducul a fost prins si spanzurat la Varset –locul unde se afla comenduirea garnizoanei pe vremea imparatesei Maria Terezia.
Pe apa Beiului, locuitorii din satul Potoc au construit mori pe apa cu ciutura in care isi macinau porumbul si granele. Pentru a ajunge la morile Potocului, satenii din Sasca au sapat cu tarnacopul patru tuneluri in piatra muntelui. Acestea se mai vad si azi si scurteaza distanta dintre Ochiul Bei si Sacsa cu peste 20 de km. Locul este mirific, plin de povesti si legende. Dintre toate, legenda beiului pagan si iubirii sale pentru o pastorita banateanca de la poalele Potocului, este de departe cea mai cunoscuta.
Povestea de dragoste dintre beiul turc si ciobanita banateanca
Legenda spune ca un bei tanar, foarte frumos si foarte bogat, ca de-aia era bei, a fost la vanatoare pe aceste meleaguri. Pe atunci, Banatul era sub stapanirea osmanlailor, care sfredeleau maruntaiele muntilor de la Ocna si Sasca dupa arama si fier. Raiaua era la Ilidia, loc in care se mai gasesc si acum urmele zidurilor in iarba uscata. Ajuns in Poiana Florii, a vazut o frumoasa fata din satul Potoc ce isi pastea oile. Frumusetea ei l-a facut sa se opreasca si pe loc s-a indragostit foc de ea. si fetei i-a cazut cu tronc turcul. Parca tineretea si inima tin cont de religie! Ce-i pasa ei ca el este turc? S-au indragostit nebuneste unul de altul. Beiul venea deseori s-o intalneasca pe ciobanita din Cetatea Terezia ridicata de catre turci, cetate ale carei ruine se mai vad si azi pe Dealul Cetatii.
Cum a aflat tatal beiului de dragostea dintre cei doi, a hotarat sa-i desparta. In graba, a trimis un calau sa omoare fata ce ii sucise mintile fiului sau. In apararea fetei a sarit chiar beiul indragostit. Dar si-a gasit iubita injunghiata in locul unde acum este izvorul Beusniutei, in varf de stanca. S-a luptat din toate puterile cu ostasii iar in lupta, a pierdut un ochi. Din locul in care a cazut acesta, a aparut lacul ce-i poarta astazi numele. Beiului a varsat multe lacrimi, dupa care si-a infipt hangerul in inima. Din lacrimile lui s-a format izvorul care alimenteaza lacul. Din deal, din marginea lacului, vin apele cascadei Beusnita. Spumoase si cu zgomot, acestea se arunca la vale si parca ar vrea sa inconjoare lacul Beiului.
Legenda spune ca de fapt, apele spumoase ale cascadei, nu sunt altceva decat voalul de mireasa al pastoritei, care a plecat sa se intalneasca in nemurire cu lacrimile beiului. Cele doua cursuri de apa se intalnesc la cativa metri de malul lacului, se impreuneaza si pornesc parca bucuroase la vale.
Lacul aflat intre arbori falnici, are diametrul de circa 20 de metri si adancimea de aproape 4 metri – dar apele au o transparenta aparte, o culoare albastruie si, lucru curios, nu ingheata niciodata.
De fapt, in realitate, in lac se afla un izvor, un izbuc – care improspateaza mereu apele lacului si face ca apa lui sa aiba o temperatura egala si vara si iarna. Mai mult chiar, vara, apa are in jur de 3- 4 grade, iar iarna, temperatura apei ajunge si la 8 grade peste zero.
Locul unde se aduna cele sapte iele
Se spune ca in noaptea de Sanziene, la Ochiul Beiului se strang, se-mbaiaza si danseaza ielele padurii. Ele sfarsesc jocul din noaptea sfanta inainte de ultimul cantat al cocosilor, din ograda padurarului de la cantonul silvic Bei. Localnicii leaga disparitia celor plecati si pierduti prin padurea virgina, de puterea amagitoare a celor sapte iele.
Se mai spune ca zona este bantuita de vrajitoarele ce vin la cules de plante cu puteri miraculoase, intre Sanziene si Sfanta Marie Mare, buruieni si plante de leac crescute din… lacrimile beiului.
Pe copaci si prin padure, sunt marcate traseele turistice. Jos in vale, la cantonul silvic, sunt pregatite cele cateva spatii de cazare. Nu sunt multe, in jur de 30 de locuri pe o serie, iar programarea trebuie facuta din timp la Ocolul Silvic din Sasca Montana sau la Directia Silvica Caras-Severin.
O alta posibilitate de cazare ar fi la o pensiune din Sasca Romana unde un sejur complet se apropie de 100 de lei de persoana pe zi, dar mai sunt posibilitati la cort, in fanul din podurile salaselor sau la localnicii din Sasca, Potoc sau Socolari.
La 3 km de Ochiul Bei, se afla o pastravarie de unde, contra cost si cu bon fiscal in buzunar, turistii pot cumpara pastrav ce merge tare bine la protap pe jar din lemn de fag cu mamaliga la ceaun si mujdei facut in pahar din plastic. Nu conteaza confortul si tacamurile, conteaza povestea si vraja locului in care, daca ai pasit odata, nu mai poti pleca fara sa-ti ramana intiparit in minte.
