Cu un raid intempestiv asupra Siriei şi o apariţie atent orchestrată la tribuna ONU, Vladimir Putin a reuşit să rupă „cordonul sanitar“ decretat contra sa de capitalele occidentale şi a revenit în centrul jocului diplomatic.
Ultimele acţiuni ale preşedintelui rus, Vladimir Putin, demonstrează hotărârea acestuia de a-şi întări influenţa în Orientul Mjlociu, un mod de a juca, aşa cum a făcut în Ucraina, cartea puterii ruse regăsite. Acţiunea militară rusă în Siria începută zilele trecute, cu misiunea pretinsă anti-teroristă, dar Putin a precizat că deplasarea de nave de război şi avioane de luptă este menită să îl susţină pe aliatul său „asediat”, liderul sirian Bashar al-Assad. Numai că în realitate este vorba de ceva mai mult decât susţinerea lui Assad, este vorba despre ultima expresie a unei dorinţe geopolitice integrată profund în ADN-ul Rusiei – implantarea politică şi militară în estul Mediteranei. Este şi un mijloc de a veghea ca Moscova să aibă un rol când se va decide viitorul Siriei.
Jocurile diplomatice, politice şi militare în Orientul Mijlociu au efecte regionale, dar mai ales mondiale. Un prim act s-a derulat la 28 septembrie la Adunarea Generală a ONU la New York, unde Putin nu mai pusese piciorul de un deceniu, printr-o intervenţie asupra dosarului sirian. Al doilea a avut loc în Siria, miercuri 30 septembrie, când avioanele ruseşti recent sosite au intrat în acţiune şi au efectuat primele raiduri aeriene. Al treilea a fost vineri la Paris unde Putin a fost oaspetele omologului său francez asupra dosarului ucrainean. Politologul rus Dmitri Oreşkin a relatat că revenirea lui Putin în faţa scenei s-a petrecut prin „campania siriană” a şefului de la Kremlin şi a fost foarte bine pregătită înaintea acestei săptămâni cruciale şi datează din 9 mai. Când, cu tot fastul ceremoniilor celei de a 70-a aniversări a victoriei sovietice asupra regimului nazist, Moscova nu a putut masca izolarea sa profundă. Nici un lider occidental nu a fost prezent.
Mesajul generalului
Miercuri, 30 septembrie, responsabilii americani la post în Bagdad au primit un apel prin care erau informaţi de vizita unui general rus de trei stele. La ora locală 9.00, acesta s-a prezentat la ambasadă pentru a anunţa debutul iminent al loviturilor aeriene ruse în Siria şi a sfătuit SUA să evite spaţiul aerian sirian şi să-şi pună la adăpost personalul. O oră mai târziu, avioane Suhoi lansau primele bombe. Potrivit Pentagonului, patru avioane de vânătoare Su-34, cunoscute sub numele Fullback, au venit în Siria, aducând la 32 numărul aparatelor ruse în această ţară. De patru ori mai multe decât numărul avioanelor americane staţionate la baza Incirlik din Turcia, cea mai apropiată de teatrul de operaţiuni sirian. Pentru a intra efectiv în haosul sirian, Putin a lansat un apel la ONU pentru o alianţă internaţională contra terorismului şi a Statului Islamic în Siria din care aliatul său sirian, Bashar al-Assad nu poate lipsi. Un mesaj clar adresat în primul rând Washingtonului, care, asemenea capitalelor occidentale susţine că doar plecarea lui Assad poate soluţiona criza siriană. Un mesaj potrivit căruia fie că este vorba de viitorul Siriei sau de lupta contra SI, trebuie ţinut cont de Rusia.
Putin, marele manipulator
Casa Albă şi serviciile secrete americane nu au prevăzut intervenţia rusă, nu au înţeles intenţiile reale ale Kremlinului şi nu au văzut capacităţile reale ale ruşilor în regiune. Analiştii consideră că Administraţia americană a lăsat situaţia din mână în Siria: Casa Albă „a abdicat la începutul verii” lăsând loc ruşilor. Putin a adus la Kremlin toate părţile, chiar şi regele saudit Salmane şi şeful forţelor Al Qods, generalul iranian Soleimani, aflat sub sancţiuni internaţionale. Trimisul special al Moscovei pentru Orientul Mijlociu, Mihail Bogdanov, a făcut un turneu în capitalele regiunii pentru găsirea unui compromis, fiind mandatat să cedeze în multe probleme, în afară de cea a menţinerii lui Assad la putere. Riadul a spus nu, asemenea occidentalilor. Între timp, materialul şi consilierii militari ruşi au continuat să se adune în jurul aeroportului din Lattaquia, dar occidentalii au considerat că este doar un gest simbolic şi au negat că Putin -s-ar putea angaja vreodată în teren. El prepara o retragere a lui Assad şi o exfiltrare a ruşilor din Siria. Cum a fost posibil ca Putin să amăgească atât serviciile secrete cât şi liderii occidentali, la fel ca anul trecut când a anexat Crimeea şi a trimis armata în estul Ucrainei? Este o gravă neînţelegere a duplicităţii şi a geniului tactic al lui Putin. Preşedintele rus a văzut degringolada europenilor în faţa crizei imigranţilor şi cunoaşte paralizia diplomaţiei americane generată de începutul unei campanii prezidenţiale.
Distrugerea opoziţiei
Şi-a arătat cărţile în ultimul moment şi spre surpriza generală – după ce a avertizat Washingtonul cu o oră înainte – ruşii au început să bombardeze în Siria. Nu teroriştii SI, ci bazele grupurilor care se opun regimului de la Damasc. Nu SI, ci aliaţii sirieni ai occidentalilor şi mai ales a rebelilor care avansează spre Damasc şi ameninţă să înlăture regimul Assad. Obama nu a înţeles adevărata natură a regimului Putin. Clanul său este pregătit de orice pentru a păstra puterea şi bogăţiile pe care le-a acumulat. Putin a fost înfricoşat de manifestaţiile de la Moscova din 2011, care îi cereau plecarea şi a văzut un complot al americanilor contra sa. Putin va lupta până în pânzele albe pentru a-şi apăra amicii ameninţaţi de Washington şi îninte de toate îl va apăra pe Assad. Pentru ca toţi să înţeleagă, poporul său şi Occidentul, că nu se va lăsa niciodată înlăturat.
„Putin încearcă să irite SUA afişând imaginea unei puteri dinamice, gata să conducă o mare coaliţie internaţională“, susţine Nicholas Burns, profesor la Harvard şi fost ambasador american la ONU.
