O primă observaţie care se impune este perioada nepotrivit de scurtă care se acordă revizuirii Constituţiei. Neţinând seama de necesitatea imperioasă a unei perioade mai lungi de dezbateri pentru revizuirea actului normativ fundamental al unei ţări democratice, uitând dictonul popular „graba strică treaba“, Guvernul şi Parlamentul au stabilit termene intermediare de săptămâni sau chiar de zile, cu indicaţia ca modificările şi completările Constituţiei să fie aprobate de Senat în actuala sesiune, urmând ca în septembrie a.c. să fie aprobate de Camera Deputaţilor iar în octombrie a.c. să aibă loc referendumul.
Reprezentanţi ai Puterii au exprimat opinia, care încalcă un principiu democratic fundamental, de micşorare a procentului de participare la referendum de la 50%+1 la 30%+1 din cetăţenii cu drept de vot. Este deosebit de trist că oameni politici tineri, de la care se aşteaptă o mai mare respectare a principiilor democratice, au ajuns să primească lecţii de democraţie de la Ion Iliescu care – pe drept cuvânt – a criticat această diminuare a procentului de participare la referendum şi a sugerat mărirea la două zile a perioadei atribuite referendumului pentru aprobarea revizuirii Constituţiei (după părerea noastră, numai pentru acest referendum).
Procentul de participare la referendum trebuie să fie acelaşi (50%+1 din cetăţenii cu drept de vot) la toate nivelurile la care se ţine un referendum, comună, judeţ, naţional. Diminuarea procentului de participare la 30% ar putea conduce la situaţia ca, într-o comună mai mică, rude, prieteni, cunoştinţe mai apropiate, strânse la cârciumă, să poată declanşa un referendum. Nu avem simpatie pentru Ion Iliescu dar pretind că sunt un om drept: este a doua oară când domnia-sa adoptă o poziţie democratică, criticând o opinie a conducerii P.S.D. Când Mircea Geoană, preşedintele P.S.D. de la acea dată a propus ca alegerea preşedintelui şi a celorlalţi membri ai conducerii P.S.D. să se facă pe lista candidatului la preşedinţia P.S.D., şi nu uninominal, Ion Iliescu a criticat şi s-a opus acestei metode, care nici n-a mai fost adoptată (Din păcate această metodă, nedemocratică şi neliberală, a fost practicată, la sugestia lui Crin Antonescu, la ultimele două congrese ale P.N.L.)
Faptul că la nivelul Comisiei de la Veneţia se acceptă diminuarea procentului de participare la referendum nu ne convinge şi nu ne impune, pentru că este inacceptabil să fie încălcat un principiu democratic fundamental, indiferent cine o face. De altfel Comisia de la Veneţia, după ştiinţa noastră, face recomandări, nu dă dispoziţii obligatorii.
Prima problemă pe care considerăm că trebuie să o analizăm este forma de guvernământ.
În legătură cu această problemă se cuvine să facem o precizare şi o confesiune. Precizarea: observaţiile şi propunerile noastre nu se referă la actualul preşedinte al României, Traian Băsescu. De altfel, în opinia noastră dezbaterile privind revizuirea Constituţiei ar trebui să se poarte pe o perioadă mai lungă, astfel ca referendumul respectiv să se efectueze în anul 2014, când cel de-al doilea mandat al actualului preşedinte al României se apropie de sfârşitul său. În plus o asemenea menţiune se poate insera în Constituţie, aşa cum s-a procedat prin art. 155 alin 3 privitor la mandatul prezidenţial, la revizuirea Constituţiei din 2003. Pe de altă parte, încheierea unui pact de coabitare (colaborare) între preşedinte şi prim-ministru spre satisfacţia Uniunii Europene, întrucât determină stabilitate politică, cu toate consecinţele sale pozitive, arată că poziţia noastră critică severă, privitoare la suspendarea preşedintelui este o problemă de principiu şi nu se referă la actualul preşedinte.
Confesiunea: în septembrie 1991 şi decembrie 1991 am criticat , în ziarul „România liberă“, proiectul de Constituţie, respectiv textul supus referendumului. Printre altele, plecând de la realitatea că, la acea dată, Puterea politică era preluată de ramura reformistă – gorbaciovistă a P.C.R şi putea avea accese dictatoriale (v. orchestrarea barbariei mineriadelor) iar poporul trebuia vindecat de „sindromul tătucului“, am propus republica parlamentară. În schimb, în aprilie 2002, în suplimentul „Aldine“ al ziarului „România liberă“, cu privire la proiectul de revizuire a Constituţiei care avea să se efectueze, după dezbateri lungi, în anul 2003, am susţinut republica semiprezidenţială: Remarcabilul filozof şi politolog democrat P.P. Negulescu, în opera sa monumentală „Destinul omenirii“ demonstrând superioritatea republicii prezidenţiale (la data respectivă republica semiprezidenţială nu era cunoscută şi teoretizată) din Statele Unite ale Americii faţă de republica parlamentară din a III-a Republică Franceză (1870-1940), îi citează pe preşedintele francez Casimir Perier, care afirma despre sine însuşi că este un simplu „maestru de ceremonii“, şi pe un parlamentar francez care îl caracteriza pe preşedintele Franţei din perioada respectivă ca „executorul orb şi pasiv al majorităţii parlamentare“. P.P. Negulescu explica cu uşurinţă că superioritatea democraţiei prezidenţiale americane rezultă din alegerea preşedintelui prin sufragiu universal ca şi Congresul (Parlamentul) american (v. op. cit. vol II, Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1939, p. 151). În ultimul an, am constatat la mai mulţi parlamentari tendinţa – reminiscenţă a concepţiei comuniste a puterii politice unice, exercitată formal prin Marea Adunare Naţională, dar în realitate prin Partidul Comunist Român – de a considera Parlamentul deasupra puterii executive şi puterii judecătoreşti. P.P. Negulescu citează în aceeaşi operă (p.p.153-157) demonstraţia lui Andre Tardieu din volumul „La profession parlementaire“, privitoare la dominaţia parlamentarilor.
Este tulburătoare asemănarea cu aşa-zişii „baroni locali“ (sintagmă nemeritată pentru nişte şefi coruptibili şi corupători ai unor grupuri de interese locale ilegale; baronii medievali aveau cel puţin demnitatea luptei cu spada) apăruţi în societatea noastră în ultimii 23 de ani. Republica semiprezidenţială a celei de a V-a Republici Franceze, instaurată în 1958 şi consacrată în 1962 a fost teoretizată de Maurice Duverger, profesor emerit la Sorbona, care în cartea sa „Les constitutions de la France“ ediţia a 15-a, Paris, 2006, la p. 110, prezintă elementele care o definesc: „1) Preşedintele Republicii este ales prin sufragiu universal; 2) Preşedintele Republicii dispune de puteri proprii, permiţându-i să acţioneze fără acordul miniştrilor; 3) Prim-ministrul şi miniştrii sunt responsabili în faţa deputaţilor care pot forţa Guvernul să demisioneze“ (trad. n.s.) M. Duverger consideră că regimul semiprezidenţial asigură putere şi stabilitate, mai ales dacă alegerea preşedintelui Republicii prin sufragiu universal este însoţită de scrutinul majoritar în două tururi (op. cit. p. 119) dar că regimul semiprezidenţial este susceptibil de mai multe variante (op. cit. p. 121) şi că ar fi eventual posibil şi cu scrutin proporţional, dacă preşedintele ales prin sufragiu universal este „energic şi activ“ (op. cit. p. 119). Din cele prezentate, se desprind urmatoarele:
– Necesitatea imperioasă a menţinerii alegerii Preşedintelui României prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Preşedintele trebuie să aibă atribuţii proprii în domeniul politicii externe, în domeniul apărării şi al măsurilor excepţionale, la care se adaugă şi alte atribuţii prevăzute de Constituţie, precum şi pe cea de reprezentant al statului român conform art. 80 din Constituţie.
– Întrucât considerăm mai importantă temeinicia decât celeritatea adoptării legilor, suntem adeptul bicameralismului. Dar senatorii trebuie aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat cu atribuţii generale, ca şi deputaţii, fără a-i lega mai mult – cum se intenţionează – de administraţia teritorială locală, ceea ce ar mări pericolul – şi aşa existent – al influenţelor şefilor grupurilor de interese locale („baronilor locali“), respectiv clientelismul local ascuns sub demagogie.
– Preşedinţii consiliilor judeţene şi primarii trebuie aleşi prin vot majoritar în două tururi de scrutin, ca şi preşedintele României. Considerăm o eroare faptul că, în loc să se corecteze greşeala alegerii preşedinţilor consiliilor judeţene într-un singur tur prin alegerea acestora în două tururi de scrutin .ca şi primarii, s-a procedat invers şi s-a stabilit şi alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin. Subliniem că am criticat într-un articol publicat în ziarul „România liberă“, la 18.05.2012, legea iniţiată de P.N.L. şi susţinută de P.S.D. prin care se stabilea alegerea parlamentarilor prin vot majoritar într-un singur tur de scrutin, pentru că încalcă prevederile art. 61 alin. 1 din Constituţie privitor la reprezentativitatea poporului român, precum şi ale art. 62 alin. 1 privitor la egalitatea voturilor. Articolul în care propuneam sesizarea Curţii Constituţionale, trimis parlamentarilor Opoziţiei, a fost însuşit de aceştia şi au efectuat sesizarea respectivă. Curtea Constituţională, în unanimitate, a decis că legea este neconstituţională în totalitate.
În continuarea observaţiilor şi propunerilor prevăzute în prima parte, prezentăm observaţii şi propuneri (eventual solicitări) pe articole, insistând asupra celor mai importante:
La art. 17: Propunem completarea articolului cu un alineat nou redactat astfel: „Statul român asigură exercitarea dreptului de vot al cetăţenilor români din străinătate.“ Motivare: Numărul deosebit de mare (2.500.000 – 3.000.000) al cetăţenilor români din străinătate, care nu pot fi lipsiţi de acest drept fundamental , obligă statul român la asigurarea exercitării dreptului de vot.
La art. 23 alin. 10: Propunem eliminarea cuvintelor „sau pe cautiune“, Motivare: Punerea în libertate pe cauţiune încalcă prevederile art. 4 alin. 2 care interzice deosebirile, printre altele, de avere şi ale art. 16 alin. 1, care interzice discriminările între cetăţeni. Discriminarea între inculpaţii bogaţi şi inculpaţii săraci este evidentă: inculpatul miliardar sau multimilionar care a devalizat o bancă, plătind cauţiunea, îşi petrece perioada uneori lungă a derulării procesului în vila sa somptuoasă, tolănit comod în fotoliu, privind la televizor, fumând havane şi bând whisky, în timp ce inculpatul sărac, ieşit din perioada de ajutor de şomaj şi de ajutor social, stă în închisoare. Aceasta nu este demagogie, este condamnarea discriminării; un social-democrat autentic şi un creştin –democrat autentic nu pot accepta discriminarea.
La art. 44 alin. 8: Solicităm eliminarea acestui alineat. Motivare: Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, conform alin. 2 al art. 44. Din acest punct de vedere alin. 8 cuprinzând prezumţia inexistentă în statele U.E este inutil; în schimb acest alineat împiedică aplicarea confiscării extinse practicată în prezent în ţările Uniuni Europene, pentru a putea face faţă pericolului social al corupţiei crescânde în statele U.E.
La art. 69: Propunem completarea cu un alineat nou (alin.3) redactat astfel: „Calitatea de parlamentar a celor aleşi prin scrutinul de listă, proporţional încetează dacă părăsesc partidul politic pe lista căruia au fost aleşi; locul lor este ocupat de primul candidat pe lista partidului politic respectiv care nu a intrat în Parlament“. Motivare: Se impune stoparea situaţiei ruşinoase din Parlamentul României a migrării parlamentarilor de la un partid politic la altul. S-a ajuns la situaţia absurdă să aibă parlamentari partidele politice care la data alegerilor parlamentare nici nu existau şi, evident, nici nu participaseră la alegeri. Este necesară această elementară morală politică.
La art. 71 alin. 2 şi art. 105 alin. 1: Propunem eliminarea cuvintelor „cu excepţia celei de membru al Guvernului“ şi respectiv a cuvintelor „cu excepţia celei de deputat sau de senator“. Motivare: Întrucât s-a dovedit că exercitarea funcţiei de membru al Guvernului împreună cu cea de parlamentar, în mod satisfăcător, este extrem de dificilă sau chiar imposibilă, propunem completarea art. 71 cu un alineat nou (alin. 4), redactat astfel: „În cazul cooptării în Guvern a unui parlamentar se aplică următoarele măsuri:
a) înlocuirea cu primul candidat pe lista partidului politic respectiv care nu a intrat în Parlament, în cazul scrutinului de listă proporţional;
b) suspendarea calităţii de parlamentar pe perioada exercitării funcţiei de membru al Guvernului, în cazul scrutinului uninominal, majoritar.
La art. 72 alin. 2: Solicităm în mod ferm eliminarea cuvântului „percheziţionaţi“. Motivarea: Percheziţia poate fi imperios necesară pentru întocmirea judicioasă a dosarului de urmărire (rechizitoriul) în vederea trimiterii în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
La art. 75: Parlamentul va putea să hotărască dacă menţine prevederile art. 75 sau dacă se întoarce la prevederile art. 75 şi 76 din Constituţia din 1991 cu precizarea ca Guvernul să trimită proiectele de legi, prevăzută de art. 73 alin. 3 din Constituţia din 1991, nu „către una dintre Camere“, ci către Camera Deputaţilor.
La art. 90 : Pentru motivele temeinice arătate în prima parte a lucrării, solicităm completarea cu un alineat nou (alin. 2) redactat astfel: „Procentul de participare la referendum, la toate nivelurile, este de 50%+1 din cetăţenii cu drept de vot. În cazul referendumului privitor la revizuirea Constituţiei, acesta se poate desfăşura pe durata a două zile“.
La art. 95: Solicităm eliminarea acestui articol. Motivare: Aşa cum am declarat şi în prima parte a lucrării şi este valabil, în special, şi pentru acest articol precum şi pentru art. 103 şi 109, pe care urmează să le analizăm, observaţiile şi propunerile (respectiv solicitarile) noastre nu se referă la actualul preşedinte al României, Traian Băsescu, ci sunt probleme de principiu. Suspendarea din funcţie a preşedintelui României ales prin vot universal de către majoritatea parlamentarilor, cu avizul consultativ al Curţii Constituţionale, este nu numai inacceptabilă, ci de-a dreptul periculoasă. Ori de cate ori va dori, o majoritate parlamentară, chiar constituită ad-hoc, îl va putea suspenda pe preşedintele României, ales prin vot universal, fără consecinţe pentru sine. Instituţia suspendării din funcţie a preşedintelui Republicii există în Austria, dar este ceva mai echilibrată; în cazul în care la referendumul respectiv demiterea preşedintelui Republicii este respinsă Parlamentul este dizolvat de drept. Soluţia nu este însă acoperitoare pentru toate situaţiile; mai ales pentru cea în care referendumul este invalidat. Cu atât mai puţin este suficientă propunerea înlocuirii avizului consultativ al Curţii Constituţionale cu unul de care Parlamentul este obligat să ţină seama. În consecinţă, ne menţinem solicitarea eliminării art. 95 din Constituţie, considerând că prevederile art. 96 privitoare la punerea sub acuzare pentru înaltă trădare sunt suficiente.
La art. 103: Propunem – pentru clarificarea şi precizarea textului – ca în alin. 1 după cuvintele „dacă nu există“ să se adauge cuvintele „un partid cu“. Motivare: Întrucât am constatat că oameni politici din conducerea actuală sau anterioară a P.N.L., cunoscuţi pentru adeziunea lor la republica parlamentară, pe care nu doresc să-i mai numesc, compară preşedintele României, ales prin vot universal, cu un notar (ca să nu mai amintesc pe un scriitor, de altfel pamfletar talentat, devenit om de afaceri, care într-o emisiune televizată cu un alt scriitor, în preajma alegerilor din 2008, compara preşedintele României, ales prin vot universal, cu un funcţionar de la registratură: candidatul la funcţia de prim-ministru, după ce-şi completează prezumtivul Guvern cu oameni politici de la un partid mai mare şi mai puternic decât al său, ar trebui să se ducă la preşedintele României şi să-i spună – citez: „Pune ştampila!“), este necesar să subliniem că majoritatea parlamentară care susţine Guvernul, este ulterioară ci nu anterioară, desemnării de către Preşedintele României a candidatului la funcţia de prim-ministru.
La art.109: Întrucât am propus incompatibilitatea între funcţia de parlamentar şi de membru al Guvernului – la art. 71 şi 105 din Constituţie – solicităm eliminarea cuvintelor „Camera Deputaţilor, Senatul şi“ din alin. 2 al art.109.
La art.133: Propunem eliminarea lit.b) din alin. 2, respectiv a celor 2 reprezentanţi ai societăţii civile.
Motivare: Întrucât aceşti 2 aşa-zişi reprezentanţi ai societăţii civile sunt aleşi de Senat, ei au în mod evident un caracter politic. Considerăm că este recomandabil ca în Consiliul Superior al Magistraturii să existe, cu excepţia ministrului justiţiei, numai magistraţi.
La art. 143: Propunem completarea cu un alineat nou (alin. 2), redactat astfel: „Judecătorii Curţii Constituţionale să nu fi fost înregimentaţi politic în ultimii 10 ani: reprezentanţi aleşi, miniştri, prefecţi, preşedinţi de consiliu judeţean“. Motivare: Prevederea ar asigura o mai bună independenţă politică a judecătorilor Curţii Constituţionale.
La art. 146: Propunem completarea lit. a) cu următorul text: „De asemenea se pronunţă la aceleaşi sesizări, asupra constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului“. Motivare: Hotărârile Parlamentului sunt acte normative deosebit de importante.
La art. 147 alin. 1: Propunem completarea textului astfel: „…precum şi cele din hotărâri şi regulamente ale Parlamentului“… Motivare: Este o consecinţă a propunerii de la art 146 privitoare la includerea hotărârilor Parlamentului.
Valentin Constantinescu este publicist
