Intr-una din primele sale declaratii de politici publice, data in calitate de presedinte ales al SUA, Barack Obama s-a concentrat pe schimbarea climei, expunandu-si cu claritate atat prioritatile, cat si datele pe care aceste prioritati se bazeaza. Din nefericire, ambele sunt subrede, chiar eronate. Obama si-a schitat politica prin intermediul unei interventii video in cadrul unei Conferinte la varf a guvernatorilor, organizata de guvernatorul Californiei, Arnold Schwarzenegger, pentru a discuta problema incalzirii globale. Declaratia video le-a fost apoi prezentata si liderilor intruniti la Poznan, in Polonia, ca sa stoarca o foaie de parcurs in combaterea incalzirii globale. Obama spunea ca "putine provocari sunt astazi mai urgente pentru SUA si intreaga lume decat combaterea schimbarii climatice".
Asemenea declaratii au devenit peste tot in lume un loc comun pentru majoritatea liderilor politici, cu toate ca ele neglijeaza sa se refere la o problema importanta: cat de mult putem ajuta America si lumea prin politici de clima, in comparatie cu alte politici?
Sa ne uitam, de pilda, la uraganele din America. Este clar ca o politica de reducere a emisiilor de CO2 ar fi avut un impact egal cu zero asupra devastarilor produse de uraganul Katrina in New Orleans, un dezastru altfel de mult anticipat. Chiar si reduceri masive ale emisiilor in urmatoarea jumatate de secol ar produce efecte neglijabile.
In schimb, masurile directe pentru ameliorarea vulnerabilitatilor orasului ar fi avut un impact mai palpabil, reducand costurile inutile si suferinta umana din New Orleans: regulamente mai stricte in constructii, politici mai inteligente de evacuare a populatiei si o mai buna conservare a zonelor umede (care ar fi putut reduce din ferocitatea uraganului). Mai important chiar – un efort sustinut de intretinere si reparatie a digurilor ar fi putut scuti orasul pe de-a-ntregul de impactul uraganului. Poate ca acest tip de actiuni preventive ar trebui sa fie prioritatea lui Obama.
Un alt exemplu este foametea mondiala. Pledoariile in favoarea actiunii de combatere a schimbarii climei reflecta inclusiv teama ca incalzirea globala ar putea submina productia agrara, in special in statele in curs de dezvoltare. Dar modele agrar-economice indica totusi ca pana si in scenariile cele mai pesimiste incalzirea globala ar reduce productia agrara cu doar 1,4% pana la sfarsitul secolului. Avand in vedere ca in toata aceasta perioada productia de alimente va creste cu peste 100%, in cel mai rau caz schimbarile de clima ar face ca dublarea productiei globale sa nu survina in 2080, ci in 2081.
Un alt aspect: punerea in aplicare a Protocolului Kyoto va costa 180 de miliarde de dolari pe an si va salva doua milioane de oameni de la foamete abia spre sfarsitul secolului. Dar, conform unei prognoze a ONU, cheltuind doar 10 miliarde de dolari anual, am putea ajuta 229 de oameni infometati chiar astazi. Daca cheltuielile pentru politici de clima vor salva o persoana de la foamete peste o suta de ani, aceeasi suma ar fi putut in schimb sa salveze 5.000 de oameni in prezent. Iata o alta posibila prioritate a lui Obama.
Presedintele ales al SUA si-a continuat mesajul si a explicat motivele pentru care doreste sa faca o prioritate din politicile de combatere a schimbarii climei: "Rezultatele stiintifice sunt indiscutabile. Datele sunt clare. Nivelul apei marilor creste. Zonele de coasta se reduc. Am asistat la secete-record, la foamete si la furtuni, a caror intensitate creste cu fiecare sezon al uraganelor".
Da, incalzirea globala e un dat, iar umanitatea este in parte responsabila de ea, dar aceste declaratii sunt – desi elocvente – profund gresite sau derutante.
Nivelul marilor creste, dar acest lucru are loc cel putin de la inceputul secolului al XIX-lea. In era masuratorilor prin satelit, cresterea nu s-a intensificat (de fapt, observam o scadere a nivelului in ultimii doi ani). ONU preconizeaza o crestere a nivelului marii cu aproximativ 30 de centimetri in acest secol, adica exact ce am constatat in ultimii 150 de ani.
In toata aceasta perioada, multe zone de coasta au crescut, cel mai evident in Olanda, pentru ca tarile bogate isi pot usor proteja si chiar extinde teritoriul. Dar si in deseori citatul caz al Bangladeshului, oamenii de stiinta au aratat anul acesta ca tara de fapt creste cu 20 de kilometri patrati pe an, dat fiind ca sedimentarea raurilor compenseaza si depaseste cresterea nivelului marii.
Nici afirmatia lui Obama in legatura cu seceta nu sta in picioare – toate estimarile academice arata ca solul SUA a devenit tot mai umed in ultimul secol (Dust Bowl-ul, marea furtuna de praf din anii ‘30, fiind punctul culminant al secetelor). si la nivel global, situatia s-a ameliorat in ultima jumatate de secol, dupa cum arata unul din cele mai recente studii: "Exista o mica tendinta de crestere a umezelii solului".
Foametea s-a redus si ea destul de rapid in ultima jumatate de secol. Principala deviere de la trendul descendent a avut loc in ultimii doi ani prin preturile alimentare record, cauzate insa la randul lor nu de schimbarea climei, ci tocmai de politicile gandite sa o combata: frenezia etanolului, care a pus mancarea in rezervoarele masinilor si a impins in sus preturile alimentelor. Banca Mondiala estimeaza ca aceasta politica a condamnat cel putin alte 30 de milioane de oameni la foamete. A invoca foametea cauzata de anumite politici pentru a argumenta insistarea pe aceleasi politici pare cel putin lipsit de ratiune.
In fine, este pur si simplu gresit sa spui ca intensitatea furtunilor creste cu fiecare sezon al uraganelor. Chiar si pentru bazinul atlantic al uraganelor, despre care tindem sa auzim cel mai mult, energia totala a uraganelor (ACE), masurata de Administratia SUA pentru Oceane si Atmosfera, a scazut cu doua treimi de la recordul stabilit in 2005. La nivel global, tendinta a fost si mai accentuata: maximul de ACE a fost atins in 1994 si a scazut puternic in ultimii trei ani, iar in ultimul an, la scara planetara, uraganele au fost la fel de inactive ca in orice moment de cand am inceput sa strangem date despre ele.
Trebuie sa reactionam la incalzirea globala, dar trebuie sa o facem in mod inteligent, prin cercetare si prin dezvoltarea unor tehnologii alternative cu emisii reduse de carbon. Daca vrem sa avem insa politicile corecte, este de importanta cruciala sa ne bazam pe datele corecte.
Copyright: Project Syndicate, 2008.
www.project-syndicate.org
