Documentele militare mentioneaza ca masa de manifestanti aflata pe strazi in noaptea de 13-14 iunie '90 in jurul cladirilor asediate de la Televiziune si Ministerul de Interne era „impanata” cu agenti ai serviciilor de informatii, politisti si militari in civil care aveau diverse misiuni. In jurnalele de activitati militare s-au consemnat reti-nerile pe care le aveau unii comandanti de a utiliza forta impotriva celor din strada tocmai datorita „oamenilor de diferite tendinte” care se aflau in zonele fierbinti ale Capitalei printre manifestanti. In cadrul unei actiuni cu numele de cod „Crinul”, trupele chimice au intervenit aruncand din elicoptere asupra oamenilor din strada mii de fiole lacrimogene. Apoi au intervenit transportoarele amfibii blindate si tancurile (actiunea „Nufarul”), care au fost plasate in jurul cladirilor asediate si pe bulevarde. Noaptea, grupurile de parasutisti au deschis la nimereala focul impotriva celor aflati pe strazi, cel putin patru persoane fiind impuscate mortal si alte zeci fiind ranite. Dupa ce strazile au fost „curatate” de politie si armata, spre dimineata au sosit si minerii.
In noaptea de 13-14 iunie '90, fortele armate au declansat doua ample actiuni cu numele de cod „Crinul” si „Nufarul”. S-a intervinit in forta impotriva manifestantilor. Din elicopterele militare s-au lansat cateva mii de fiole lacrimogene in zonele Ministerul de Interne – Politia Capitalei si Televiziune. A urmat inaintarea cu transportoare blindate pe bulevardele Capitalei si masarea acestora in principalele zone aflate sub asediu. Printre manifestanti s-au aflat numerosi agenti ai serviciilor de informatii. De mentionat ca in perioada aprilie-iunie 1990 Serviciul Roman de Informatii a desfasurat o operatiune denumita „Dambovita”, care a vizat infiltrarea in zona actiunilor de protest a unor ofiteri de informatii cu misiunea de a culege date despre activitatile unor organizatii civice, partide de opozitie si a liderilor acestora. In aceeasi noapte s-a folosit munitia de razboi impotriva demonstrantilor. La Ministerul de Interne si in zona Casei Centrale a Armatei au fost impuscate mortal cel putin patru persoane si s-au inregistrat zeci de raniti. S-au operat numeroase arestari. Desi erau nenumarate cazuri in care ar fi fost necesara interventia Serviciului de Ambulanta, cei grav raniti au fost lasati sa zaca in strada, responsabilii Directiei Sanitare justificand ca nu se pot apropia de zonele asediate cu salvarile. Si-au facut insa datoria masinile de ambulanta si voluntarii de la „Medici fara frontiere”, care, netinand cont ca-si pun viata in pericol, au acordat primul ajutor si au transportat ranitii grav prin impuscare la spitalele bucurestene.
Ordinul presedintelui catre Trupele Chimice
13 iunie 1990, ora 17,35. In Jurnalul activitatilor desfasurate de unitatile militare, in Garnizoana Bucuresti, s-a consemnat: „S-a primit ordinul presedintelui Ion Iliescu de a se folosi gazele lacrimogene in zona sediului Ministerului de Interne. S-a transmis ordinul presedintelui tarii catre Comandamentul Trupelor Chimice”.
Ora 17,50. Primul adjunct al ministrului Apararii Nationale si seful Marelui Stat Major a transmis ordinul presedintelui Romaniei catre comandantul Armatei l pentru pregatirea Detasamentului 57 in scopul de a interveni cu substante lacrimogene la sediul MI.
Ora 19,20. Comandantul Trupelor Chimice a primit ordinul sa conduca personal operatiunea, „in acest sens comandantul Trupelor Chimce avand aprobarea presedintelui Iliescu”. S-a mai transmis informatia ca „anumiti cetateni straini incita la actiuni violente”. Cadrele cu raspundere din Ministerul Apararii Nationale sunt convocate pentru a fi informate in legatura cu cele transmise la Marele Stat Major chiar de catre presedintele Iliescu: „Miscarea este o rebeliune legionara si se trateaza ca atare. Pe sediul Politiei Capitalei a fost arborat drapelul verde”. Este de notorietate ca informatiile presedintelui Ion Iliescu au fost false, neavand nici o legatura cu realitatea.
Ora 21,07. Primul adjunct al ministrului Apararii l-a informat pe Ion Iliescu ca militarii desemnati pentru a patrunde cu fiolele lacrimogene in mijlocul demonstratilor din jurul cladirii Ministerului de Interne au fost opriti de cetateni. S-a propus utilizarea unui elicopter militar pentru ducerea la indeplinire a misiunii primite de la Iliescu.
Manifestanti si „persoane de diverse tendinte”
Ora 21,45. Presedintelui Iliescu i s-a raportat de catre primul adjunct al ministrului Apararii Nationale ca la „Ministerul de Interne nu se poate actiona in forta”. Se argumenteaza imposibilitatea de a executa interventia prin prezenta unor „oameni de diverse tendinte”. Tot sintezele informative precizeaza si cine sunt persoanele de „diverse tendinte”: zeci de cadre militare, ofiteri de politie, cadre SRI, toti in civil, trimisi pe teren pentru culegerea de informatii si alti informatori ai institutiilor statului. Pentru rezolvarea situatiei si executarea misiunii de despresurare a zonei din jurul Ministerului de Interne si a Politiei Capitalei se propune „organizarea a trei detasamente formate din parasutisti inarmati, soldati, politie militara, sprijiniti de tancuri cu echipaj complet”. Acestia urmau sa intre in actiune, „prin dispunere convergenta”, dupa ce se vor folosi substantele lacrimogene care vor fi lansate catre populatia civila.
Ora 22,20. Se pun la punct ultimele amanunte ale operatiunilor „Crinul” si „Nufarul” cu urmatorul desfasurator: elicopterul militar trebuia sa arunce fiolele lacrimogene, iar trupele de parasutisti, politie militara si politistii sa actioneze, sustinute de tancuri si TAB-uri, in dispozitiv convergent. Manifestantii care nu apucau sa fuga trebuiau prinsi si arestati.
Ora 23,43. Elicopterul militar care incarcase, in cadrul operatiunii „Crinul”, fiolele cu gaze lacrimogene a decolat de pe Aeroportul Otopeni. Ajuns in centrul Capitalei, elicopterul a descarcat, in transe, miile de fiole continand gaze lacrimogene. In cateva zeci de minute s-a reusit evacuarea intregii zone. Zeci de oameni au fost arestati. In jurul orei 1, in ziua de 14 iunie 1990, reprezentantii Armatei au raportat „degajarea zonei si ocuparea Ministerului de Interne si a Politiei Capitalei”.
