România seamănă tot mai mult cu un individ lovit de insolaţie, care devine incoerent, se agită, iar în cele din urmă se resemnează cu gândul că doar timpul va face să îi treacă afecţiunea. Însă oamenii loviţi de insolaţie evită soarele şi încearcă să se hidrateze cu ceea ce găsesc prin preajmă. România procedează tocmai pe dos. Caută soarele şi arzvârle apa. Aşadar, în loc să hidrateze economia prin păstrarea puterii de cumpărare a oamenilor, Guvernul taie salariile şi pensiile. Este exact aceeaşi metodă a cotelor de sacrificiu care a fost aplicată în timpul crizei din 1929-1933, care a prelungit inutil spirala sărăciei. Guvernul nostru s-a dat peste cap să inventeze noi biruri: impozitul mincinos, numit la început forfetar, apoi minim, impozitarea dobânzilor, impozitarea suplimentară a drepturilor de autor şi a salariilor informaticienilor şi aşa mai departe. Aceste măsuri arată incoerenţa guvernanţilor: aceştia ori vor să descurajeze consumul şi să reducă deficitul bugetar, şi atunci ar trebui să scutească de taxe economiile populaţiei, nu să le impoziteze, ori vor să relanseze economia prin creşterea consumului, şi atunci nu trebuie să se atingă de veniturile bugetarilor.
