PSD vroia sa termine privatizarea economiei de stat inca de acum trei ani. La acea vreme, opozitia, care acum se afla la guvernare, zbiera ca din gura de sarpe despre aranjamentele de culise pe care le faceau „smecherii” din PSD cu conducerea fostului APAPS. In prezent, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Acelasi trafic de influenta, de aceasta data sub „umbrela” Aliantei, aceleasi scandaluri de coruptie si aceeasi delasare la nivel de conducere a Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului. AVAS a reusit „performanta” ca, in mai bine de 6 luni de cand s-a schimbat guvernarea, sa vanda doar o singura fabrica in intreg judetul Constanta. „Minunea” s-a petrecut zilele trecute, atunci cand unul dintre vecinii societatii Furnimob, Celco SA, a cumparat cu 5,7 milioane de dolari aceasta fabrica de mobila. In rest, nimic despre Palas SA, Munca Ovidiu si alte asemenea active importante pentru judetul nostru.
Datoriile torpileaza privatizarea
Desi s-au facut zeci sau poate chiar sute de studii si evaluari pentru identificarea masurilor privind urgentarea privatizarii, conducerea AVAS n-a fost in stare sa conceapa un plan concret de natura sa accelereze procesul de privatizare. Asa se face ca majoritatea societatilor preluate de la alte institutii de profil ale statului, prin conversia datoriilor in actiuni, zac in portofoliul AVAS fara prea multe sanse de supravietuire. Restantele, care pe moment au disparut ca urmare a procesului de reconversie, au reaparut la scurt timp. Metoda reconversiei ar fi dat rezultate doar in conditiile in care fabricile respective ar fi fost vandute imediat dupa stergerea datoriilor. Adica la scurt timp dupa ce au fost preluate „curate” de catre AVAS. Din diferite motive, printre care si „lenea” conducerii AVAS, nu s-a intamplat acest lucru, astfel ca firmele statului au acumulat din nou restante.
Dau un regat pentru un investitor!
In aceste conditii, majoritatea investitorilor privati care in urma cu ceva timp s-au aratat interesati de cumpararea fabricilor au lasat totul balta. Procedurile extrem de greoaie dupa care se organizeaza licitatiile, dezinteresul total al statului si hatisul legislativ au alungat la propriu putinii patroni straini care ar fi putut cumpara intreprinderile. Daca acum cinci ani cuvantul de ordine era „privatizari pe banda rulanta”, acum AVAS traieste cu teama „tepelor” in suflet si privatizeaza dupa principiul suflatului in iaurt. Mai pe scurt, ii priveste pe toti privatii ca pe potentiali tepari. Prin urmare, procesul de vanzare inainteaza cu viteza melcului. Timp in care datoriile „istorice” au revenit bine-mersi in contabilitatea fabricilor si a fostelor IAS, iar potentialii investitori privati si-au luat gandul de la cumpararea activelor statului.
