31.3 C
București
marți, 23 iulie 2024
AcasăSpecialO iesire din scena

O iesire din scena

Poate un guvern cu 70% majoritate sa fie impopular inainte de a porni? Raspuns: nu doar ca se poate, dar deja se intampla. Cauzele sunt multiple: electoratul PDL, care de pe calul alb a ajuns in noroiul realismului, si oricat incercam noi sa ii explicam ca viata adevarata are ca substanta mai mult glodul decat stelele, e greu sa ne creada, dat fiind ca nu asta e doctrina care ne-a facut credibili anterior; inlaturarea de la marea imparteala a lui Dinu Patriciu, mai nou, din cate mi se spune, proprietarul canalului Realitatea si al multor analisti, intelectuali si pseudolideri din societatea civila, toti programati sa atace noua alianta formata impreuna cu invitatii lor, care au picat la uninominal, dar nu si din talk-showuri (emisiunea lui Razvan Dumitrescu s-ar inchide fara ratatii de serviciu Funar, Codrin stefanescu, Bolcas, Ghise etc.) si, in sfarsit, gafele noii puteri de improvizatie, care macar la plecare si de forma se putea pavoaza cu niste ministri mai europeni si evita impartirea pe fata a unor pozitii legalmente apolitice (precum prefectii).

In aceasta brambureala morala, retragerea lui Theodor Stolojan e greu de inteles. Imbecilii pretind ca e o conspiratie. Tot ei recunosc ca Basescu a primit o lovitura serioasa in credibilitatea lui (a treia, dupa ce strategia PDL reprezentat de Udrea si Talpes a luat un scor insuficient si a indepartat lumea de urne; a trebuit sa ne aliem cu PSD; si acum l-am pierdut pe premierul desemnat de el). Nu conteaza, la logica astora Basescu a conspirat ca sa-si dea singur aceasta a treia lovitura aproape mortala. Desteptii pretind, in schimb, ca e gafa secolului. Stolojan nu e barbat. Indiferent ce l-a manat pe el in afara luptei, acel ceva exista si patru zile mai devreme. Trebuia sa evalueze lucrurile dinainte. Sa se cunoasca pe sine si pe ceilalti, dupa atata timp. si sa nu incurce pe toata lumea, nenorocind carierele celor care si-au legat destinele de el.

Ca sa intelegem gestul lui Theodor Stolojan trebuie sa pricepem doua lucruri. Unul este cum functioneaza un guvern de coalitie. Acesta e un fel de companie cu doi actionari principali, care au drept de vot, si implicit si de veto, asupra a tot ceea ce se petrece, cele doua partide componente. Mai exista undeva un presedinte, care ar trebui sa fie un arbitru cu puteri de reglementare, dar e de fapt mai mult de atat. si mai exista angajatii, care insa nu sunt pe statul de plata al companiei, ci pe cel al celor doi actionari, pe care ii si lobeaza permanent pentru interesele lor si ale clientilor lor directi. Un premier al unui asemenea guvern are un fel de statut de director executiv fara practic nici un angajat, altii ii numesc si ii concediaza oamenii, el poate cel mult sa isi taie o feliuta din treaba de care sa se ocupe direct sau sa prezideze sedinte colegiale. Periodic va mai lua si suturi de la presedinte ca ansamblului ii lipsesc directia si coerenta.

Caricatura asta nu e doar guvernul Boc. Din pacate, cam asa functioneaza guvernele de coalitie in general. De asta e bine ca sefii de partide sa fie inauntru ca premieri si vicepremieri, ca sa incerci sa muti in interiorul companiei decizia, nu in afara ei. O sa ma intrebati atunci de ce am recomandat saptamana trecuta un asemenea guvern. Pentru ca simpla alaturare a acestor doua partide cu asemenea majoritate in anul 2009 transmite un semnal de stabilitate, tot ceea ce avem nevoie ca sa ne imprumutam sa ne platim datoriile enorme, scadente in primul trimestru din 2009 (Tariceanu II si Varujan Intaiul sunt de vina pentru ele) si a asigura pace sociala si o dobanda mai buna la imprumuturile viitoare. Agentiile financiare reactionasera deja pozitiv pe linia a ce descriu eu aici cand a survenit retragerea lui Stolojan, care a dat, evident, o lovitura acestei imagini.

Si acum ajungem la al doilea lucru care trebuie stiut pentru a intelege. Anume, daca e realist ca Stolojan nu stia dinainte ca guvernul de coalitie functioneaza, cum am descris eu mai sus, si a crezut ca are un mandat in care practic i se delega niste sarcini si devine seful unei echipe care i se subordoneaza lui pe durata guvernului. Raspuns: foarte probabil ca Stolojan nu stia si nu realiza aceste lucruri. Nu e inconjurat de nici un analist de Doamne-ajuta, care sa stie ceva despre coalitii, nici teoretic, nici practic. El insusi e un om cu cunostinte despre politica foarte precare, desi foarte competent pe partea economica. si-a dat seama ca isi ia raspunderea pentru un guvern pe care nu il va controla.

 

Puteam discuta la nesfarsit daca in momentul acestei revelatii trebuia sa si-o ia oricum, ca era prea tarziu, sau sa se retraga. Atat cat il citesc eu pe Stolojan, e un om de buna-credinta, demn, contractual, cum nu se obisnuieste la noi. Ghinionul lui e ca intotdeauna a fost folosit de altii, pentru ca aceste calitati ii dau o buna imagine populara. Nu e nici nebun, nici las, nici in cardasie cu forte obscure: e un om onest caruia ii cade mai greu fisa. Dar cand se intampla, nu mai poate fi clintit, pentru ca, in mod cu totul exceptional la noi, are onoare si sentimentul raspunderii.

Putina lume alege sa iasa din scena la noi. Toata lumea alege sa ramana; chiar daca nu poti rezolva nimic, tot te alegi cu ceva: iti plasezi oamenii, iti aranjezi niste interese. Felul in care l-am pierdut pe Theodor Stolojan nu ma face sa-l respect mai putin, dimpotriva, desi cred ca aceasta retragere nu mai poate fi decat permanenta. Nenorocirea este ca fara Stolojan, si mai ales fara Monica Macovei, promisa de PDL in campanie si nelivrata pana la urma, nici macar de forma pentru cateva luni, guvernul de 70% nu mai are nici sustinerea a 20%. Acum incep si eu sa ma indoiesc ca el mai este altceva decat inceputul sfarsitului politic al taberei Basescu. Cei care tin discursuri zilele astea ca intra in guvern ca un sacrificiu pentru tara sunt mai aproape de adevar decat isi dau seama.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă