Satisfactia afisata de mai-marii politicii europene dupa "succesul" summit-ului desfasurat la Bruxelles la sfarsitul saptamanii trecute nu poate sa oculteze cruda realitate: Europa si-a pierdut busola. Chiar daca aceasta stare ii priveste doar pe politicieni, nu si pe cetatenii obisnuiti, viitorul Europei devine imprevizibil dupa ultimul Consiliu European. Asa-zisa iesire din impasul institutional pe care doar ei, politicienii, l-au produs pune cruce marii idei europene. si totusi nu aceasta este si viziunea opiniei publice. Aproape neobservat, al 67-lea Eurobarometru – sondaj semestrial realizat de Comisia Europeana din 1974 incoace – a fost dat publicitatii pe 20 iunie, chiar cu o zi inaintea inceperii Consiliului European de vara. In "problema" constitutionala, ca sa ne referim la tema care urma sa creeze suspansul la Bruxelles timp de trei zile, pozitia europenilor de rand era cat se poate de clara: 66% erau pentru o Constitutie europeana. Desi din cele 27 de tari membre doar cinci state se aflau sub pragul, sa-i zicem psihologic, de 50% (Austria cu 49%, Finlanda si Suedia cu 47%, Danemarca cu 45% si Marea Britanie cu 43%). Se pare ca rezultatul nu a contat: Constitutia a fost abandonata cu chiuituri de sefii de stat si de guvern, desi acelasi document fusese asumat oficial acum trei ani de toti membrii UE de atunci. De fapt, de reprezentatii a 25 de state, caci nici Romania, nici Bulgaria nu isi permit, monitorizate fiind, sa emita vreo opinie. Tari de-al doilea, daca nu de-al treilea nivel, Romania si Bulgaria fac inca figuratie la intrunirile europene. si, cum au pornit cu stangul, va fi dificil sa schimbe tendinta.
Lipsa reperelor le-a dat satisfactie liderilor eurosceptici. Vaclav Klaus nu si-a putut retine comentariul rautacios: "Acest tren care inainte mergea prea repede intr-o directie a franat si a incetinit intr-o anumita masura. Iar noi putem incerca sa-l ducem intr-o alta directie". Iar primul sau ministru, Mirek Topolanek, ii tinea isonul sambata: "Acest acord este mai bun pentru tarile liberale precum Republica Ceha decat tratatul constitutional". si totusi cei doi erau in contradictie evidenta cu majoritatea cehilor cata vreme 55% dintre acestia (in crestere cu 5% fata de Eurobarometrul 66 din decembrie 2006) se pronuntau pentru o Constitutie europeana. Nu altfel statea situatia in tara gemenilor Kaczinsky, Polonia, unde 69% dintre cetateni, tot atatia cat si in Romania, erau in favoarea unei Constitutii europene. si in Polonia cresterea sustinerii pentru o Constitutie europeana a fost de 6%, dar nu a influentat in vreun fel fervoarea antieuropeana, fondata pe un puternic resentiment germanofob al gemenilor. Chiar si in traditional sceptica Mare Britanie a existat un progres timid, de 3%. O scadere semnificativa (7%) inregistrase doar Finlanda, care se alatura astfel celorlalte state nordice.
Era deja o cutuma respectata cu sfintenie: consiliile europene cruciale sunt lungi, mult mai lungi decat s-a programat, dominate de nervozitate, dar se incheie hollywoodian intr-o armonie regasita. Scenariul s-a repetat de atatea ori ca si-a consumat efectul scenic. Ultima oara cand a fost utilizat, la Nisa in 2001, cand Franta detinea presedintia UE, a iesit un compromis lipsit de vigoare, care a dus la situatia actuala. Nu astfel s-a intamplat acum la Bruxelles, cand celalalt pivot al Uniunii, Germania, aflata la presedintie, a cautat doar compromisul, dar a uitat principiile. si, astfel, vorba celor de la Bild in comentariul lor asupra summit-ului "visul lui Helmut Kohl si al lui FranIois Mitterrand al unei Europe unite, fara clase, a fost ingropat". Formula convenita la finalul unei intalniri a ambitiilor si egoismelor nationale in dimineata zilei de 23 iunie 2007 este, ca sa-l citam pe cel caruia i se datoreaza, se pare, compromisul – primul ministru luxemburghez Jean-Claude Juncker – "un tratat simplificat foarte complicat".
Un tratat, si nu o constitutie. E deja o schimbare care nu are acoperire la nivelul opiniei publice. Ca si restul, de altfel. Astfel ca, dupa acest Consiliu, ideea, lansata deja de Prodi in urma cu un an, a unei Europe in doua viteze devine din ce in ce mai actuala. Aceasta pare a fi optiunea politicienilor coplesiti de nationalism si fascinati de neoliberalism din Cehia sau Polonia, Marea Britanie sau Olanda. Dar, daca aceste state nu doresc o constructie europeana solida, ci doar o confederatie cu dimensiune economica, iar celelalte urmaresc sa se integreze din ce in ce mai mult, singura solutie viabila este decuplarea celor din urma de cei dintai.
Cristian Pirvulescu este analist politic si profesor la SNSPA
