Un eveniment periculos pentru justiţie a avut loc zilele acestea, fiind transmis în direct de toate televiziunile de ştiri din România: numirile în fruntea parchetelor au fost folosite de politicieni pentru manipularea maselor şi negoţ politic.
Atât preşedintele, cât şi cei doi lideri ai USL au intrat deliberat într-un joc de imagine legat de numirea Procurorului General şi a şefului DNA. Mai întâi, în urmă cu o săptămână au apărut pe piaţă, „pe surse”, două nume care, chipurile, ar fi rezultat din negocierea secretă dintre Victor Ponta şi Traian Băsescu. Este vorba despre Tiberiu Niţu (susţinut de premier) pentru funcţia de şef al Parchetului General şi de Laura Codruţa Kovesi (din partea preşedintelui) pentru conducerea DNA. Ponta a contribuit la creşterea tensiunii după ce a spus la televiziunea lui Dan Voiculescu (nu întâmplător) faptul că nu exclude numirea Codruţei Kovesi, ştiind foarte bine că astfel va genera o dezbatere aprinsă pe scena publică, din cauza faptului că aceasta este cunoscută ca fiind apropiată de Traian Băsescu. După cum era de aşteptat, partenerul de alianţă al lui Victor Ponta a avut o ieşire dură, tot la televiziunea lui Voiculescu, în care s-a exprimat explicit împotriva numirii lui Kovesi la DNA. Antonescu a plusat şi a spus că este posibilă chiar o rupere a USL din cauza acestei decizii a lui Ponta.
Marţi, ziua în care premierul trebuia să facă cele două propuneri, după cum aştepta toată lumea, site-urile de ştiri şi televiziunile au fost bombardate din nou cu informaţii menite să ridice tensiunea momentului. Mai întâi, Ponta a dat senzaţia că a răspuns „da” unei întrebări legate de numirea lui Kovesi, pentru ca apoi purtătorul său de cuvânt să iasă şi să explice că de fapt „da”-ul era destinat unei alte întrebări a ziariştilor. Culmea logicii! Concomitent, au apărut informaţii că Antonescu vrea să convoace pentru miercuri o şedinţă de urgenţă a conducerii PNL, cu scopul implicit de a lua o decizie legată de numirea omului lui Băsescu într-o poziţie atât de importantă. „Se rupe USL?” era o întrebare care începuse să-şi facă loc prin minţile multor analişti şi observatori ai scenei politice.
Puţin după prânz însă, când toată agitaţia atinsese cote maxime, Victor Ponta a ieşit de la şedinţa CSM şi, în loc să comunice cele două nume aşteptate de o ţară întreagă, surpriză! a spus că, de fapt, ceea ce a discutat cu reprezentanţii magistraţilor a fost stabilirea procedurii prin care vor fi numiţi şefii parchetelor. Mai mult chiar, Ponta a declarat că cele două propuneri nu vor fi făcute de el, în calitate de ministru interimar al Justiţiei, ci de viitorul deţinător al acestui portofoliu, pe care îl va numi în cel mai scurt timp.
Iată, aşadar, cât de uşor s-a dezumflat această bombă de presă, intens dezbătută în ultimele zile, dar care încă de la apariţie nu a răspuns la o întrebare fundamentală: De ce ar fi acceptat Comisia Europeană numirile unor persoane în fruntea parchetelor, negociate ca la piaţă între politicieni, făcute fără respectarea vreunei minime condiţii de transparenţă? Pentru cei care au uitat, reamintim că exact lipsa de transparenţă a fost obiecţia principală a secretarului general al Comisiei Europene, Catherine Day, transmisă Monei Pivniceru cu ocazia precedentei tentative de alegere a celor doi şefi de parchete. Asta chiar în condiţiile în care fostul ministru al Justiţiei organizase, chiar şi de faţadă, un concurs la care au participat mai mulţi procurori.
De asemenea, chiar în pactul de coabitare dintre Băsescu şi Ponta, semnat exact de ochii Comisiei Europene, se menţionează explicit printre condiţii: „introducerea unui proces transparent de numire a Procurorului general şi a procurorului şef al DNA care să presupună candidaturi deschise, criterii de experienţă profesională, integritate şi rezultate pozitive în acţiunea anticorupţiei”.
Întrebarea principală care se ridică în acest moment este: de ce a fost nevoie de punerea în scenă a acestui spectacol? A doua întrebare ar fi dacă toţi actorii implicaţi au ştiut în ce fel de piesă joacă?
O variantă ar fi că Victor Ponta a urmărit să testeze nişte reacţii în USL şi a intrat în acest joc tocmai pentru a vedea ce va face Crin Antonescu. Scopul ar fi fost obţinerea unui avantaj în vederea unor negocieri politice care au loc în alianţă. Altă variantă este că cei doi au ştiut de la bun început în ce se bagă, iar scopul lor a fost acela de a pregăti terenul pentru schimbări mult mai importante care vor avea loc în justiţie în viitorul apropiat.
Nu este clar nici ce rol a jucat Traian Băsescu în această piesă.
Vom afla în curând răspunsul la aceste întrebări.
Grav însă este că acest joc murdar s-a făcut pe seama unui domeniu care prin definiţie ar trebui să fie protejat de orice ingerinţă politică. Într-un stat de drept, pur şi simplu nu ai voie să foloseşti justiţia pentru a obţine un câştig politic. La noi însă, totul este posibil.
Update. Între timp, Ponta s-a răzgândit şi a anunţat numirile la conducerea parchetelor, fără să mai amintească nimic de criteriile de selecţie. Comisia Europeană a reacţionat, prin vocea purtătorului de cuvânt Mark Gray, şi a anunţat că susţine în continuare selecţia pe criterii de competenţă şi transparenţă. Oare intrăm într-un nou scandal care ne va transforma în bufonii Europei?
