Numărătoarea inversă pentru plagiatul premierului

Instanţa supremă se va pronunţa pe 17 martie asupra acuzaţiei de plagiat adusă premierului Victor Ponta. Decizia este definitivă.

Plângerea de plagiat a fost îndreptată pentru volumul „Răspunderea  în dreptul internaţional umanitar”, semnat de Ponta, nu pentru teza sa de doctorat „Drept Penal Internaţional”, insă cartea premierului  include toată teza sa de doctorat, plus câteva capitole, susţine Adrian Papahagi unul dintre reclamanţi.

Specialiştii consultaţi de RL susţin că şi Universitatea Bucureşti ar fi putut şi încă mai poate juca un rol major în acest caz dacă ar fi făcut plângere penală  ( sau ar face) şi  s-ar fi constituit parte prejudiciată pentru teza de doctorat pe care a declarat-o oficial ca fiind plagiat.

Oricum, poate face plângere şi după pronunţarea instanţei supreme. cu şanse maxime de succes deoarece plângerea ar fi îndreptată împotriva tezei de doctorat, iar Universitatea Bucureşti este parte prejudiciată.

–

Plângerea penală a fost înaintată anul trecut la instanţa supremă de către Adrian Papahagi, Mihail Neamţu şi Augustin Ofiţeru, după ce Parchetul General a închis dosarul penal în care Ponta era suspectat de plagiat.

Era vorba de lucrarea “Răspunderea în dreptul internaţional umanitar”, publicată la Editura Universul Juridic în anul 2010, care îi are ca autori pe Victor Ponta şi Daniela Coman.

Cartea “include în întregime teza de doctorat a domnului Ponta, considerată de specialiştii Universi­tăţii Bucureşti a fi plagiată, plus alte câteva capitole. Eu am descoperit circa 190 de pagini plagiate”, a precizat Adrian Papahagi pentru „România liberă“.

La termenul de ieri, reclamanţii Papahagi, Neamţu, Ofiţeru au solicitat “admiterea plângerii, desfiin­ţarea rezoluţiei atacate (de neîncepere a urmăririi penale – n.n.) şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de domnul Victor Viorel Ponta sub ­aspectul săvârşirii infracţiunii de plagiat”.

Procurorul de şedinţă, reprezentantul Parchetului General condus de Tiberiu Niţu (nominalizat pe funcţie de procuror general şi susţinut de Ponta pe când era minis­tru interimar al Justiţiei), a solicitat respingerea cererii de redeschidere a dosarului pe motiv că fapta nu există.

 Papahagi, Neamţu şi Ofiţeru au susţinut că fapta există, deoarece e materializată în cartea publicată.

În replică, avocatul lui Victor Ponta a cerut instanţei de la Înalta Curte să respingă plângerea, deoarece recla­manţii nu au calitate de persoane prejudiciate.

Specialiştii spun că o astfel de acţiune ar fi avut mai mare greutate dacă şi Universitatea Bucureşti – Facul­tatea de Drept, care i-a acordat lui Ponta titlul de doctor în Drept, s-ar fi alăturat demersului reclamanţilor Papahagi, Neamţu şi Ofiţeru.

“Oricum, dl Papahagi, spre exemplu, fiind cadru universitar, se poate considera parte prejudiciată, deoarece prin astfel de titluri academice obţinute prin fraude s-a ştirbit imagi­nea profesorilor universitari. România e considerată în lumea ştiinţifică internaţională o fabrică de diplome academice false. Afectaţi sunt toţi cei care au obţinut corect astfel de titluri”, spun specialiştii consultaţi de „România liberă“. Instanţa a rămas în pronunţare pentru data de 17 martie anul acesta.

Papahagi: “Furtul nu poate fi ridicat la rang de virtute”

Contactat telefonic, Adrian Papahagi a declarat pentru „România liberă“: “Fapta de plagiat există, pentru că s-a materializat în cartea publicată. Noi am reclamat în special faptul că procurorii nu au luat în considerare decizia de plagiat a Universităţii Bucureşti, unde domnul Ponta şi-a susţinut teza de doctorat, preluată integral în cartea reclamată de noi ca plagiat. Noi am cerut o ex­per­ti­ză independentă, nu relizată de o insti­tu­ţie subordonată Ministerului Învăţământului sau premierului, cum a fost expertul de la ORDA. Pe noi nu ne interesează condamna­rea penală a domnului Ponta, nici ­cariera sa politică, ci vrem igienizarea mediului academic , vrem să dăm un semnal pentru învătământ că furtul nu poate fi ridicat la rang de virtute”.

Istoria dosarului “Ponta – plagiat”

*Pe 29 iunie 2012, Consiliul Naţio­nal de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) din cadrul Ministerului Învăţămân­tului a decis că teza de doctorat a lui Victor Ponta “Drept Internaţional Pu­blic” este un plagiat. În aceeaşi zi, ministrul interimar al Educaţiei, ­Liviu Pop, a schimbat com­ponenţa şi regulamentul de funcţionare ale CNATDCU, astfel încât Consiliul să nu  mai aibă  atribuţii în a stabili dacă o teză de doctorat este sau nu plagiat.

*În iulie 2012, Consiliul Naţional de Etică (CNE) din subordinea Ministerului Educaţiei a decis că Victor Ponta nu a plagiat. Componenţa CNE fusese schimbată de fostul ministru Liviu Pop chiar înainte de a se pronunţa într-un alt caz de plagiat, cel al fostului ministru Ioan Mang.

*Tot în iulie 2012 Universitatea Bucureşti, unde Ponta a obţinut titlul de doctor în Drept, s-a autosesizat şi a decis că Ponta a plagiat.

 *Adrian Papahagi, Mihail Neamţu şi Augustin Ofiţeru au făcut plângere penală la Parchetul General, recla­mând că Ponta a plagiat în volumul “Răspunderea în dreptul interna­ţional umanitar” în care este inclusă în întregime teza sa de doctorat, plus alte ­câteva capitole.

*În martie 2013, Parchetul a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice a cărţii de către un expert din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), subor­donat lui Ponta.

 *În luna mai 2013, Parchetul Gene­ral a anunţat că a decis să nu înceapă urmărirea penală în cazul presupusului plagiat al lui Ponta. Motivul principal invocat a fost concluzia expertizei ORDA, potrivit căreia “între lucrarea cu titlul «Răspunderea în dreptul internaţional umanitar» autori Daniela Coman şi Victor Ponta, pe de o parte, şi lucrările «Drept internaţional penal», autor Vasile Creţu; «Curtea Penală Internaţională. Istorie şi realitate», autor Dumitru Diaconu şi «Dreptul Internaţional Penal şi Infracţiunile Internationale», autor Grigore Geamă­nu, nu există identitate totală de structură, ci doar o identitate parţială de structură (…). Nu se poate proceda la calcularea procentului de text identic preluat, deoarece formatele lucrărilor, tipul caracterelor utilizate şi pagi­naţiile sunt diferite”.

 *În iulie 2013, procurorul general a respins plângerea formulată de Papahagi, Neamţu şi Ofiţeru împotriva ne­în­ceperii urmăririi penale. Recla­manţii au contestat decizia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 *La data de 17 martie 2014 instanţa supremă se va pronunţa. Cele trei judecătoare ce compun instanţa de judecată trebuie să opteze fie pentru menţinerea neînceperii urmăririi penale, fie să impună Parchetului  începerea urmăririi penale  faţă de Victor Viorel  Ponta pentru plagiat.