Alegerile din Moldova nu ne intereseaza, fiindca suntem prea ocupati cu micile scandaluri interne, asa cum am fost mereu de peste o suta de ani incoace. Moldova nu este decat o periferie saraca si periculoasa pentru oficialii romani, asa ca nimeni nu se mira la Bucuresti ca pe aeroportul militar de langa Chisinau au aterizat zilele trecute avioane rusesti. La alegerile de pe 5 aprilie, aeronavele armatei ruse au fost mai discrete si au poposit la Tiraspol, dar acum Moscova vrea sa-si arate forta si, eventual, sa reaminteasca lumii a cui e Moldova si cine are voie sa faca experiente in aceasta zona. Alegerile din 29 iulie vor decide daca Basarabia ramane sub tutela Rusiei sau daca moldovenii prefera influenta occidentala. Intre biciul european si bomboanele rusesti, optiunile sunt complicate. Rusia a oferit Moldovei 500 milioane dolari ajutor pe timp de criza, China a plusat cu un miliard, in vreme ce Uniunea Europeana ii da anual Chisinaului 50 milioane euro.
E greu de crezut ca moldovenii vor pleca de sub acoperisul lor gaurit, dar sigur, desi mersul pe ambele sensuri este o specialitate locala. Fara sa o rasfete, Rusia a privit mereu Moldova ca pe propriul sau teritoriu, iar in perioada sovietica liderii de frunte ai URSS au fost trimisi sa-si faca ucenicia la Chisinau. Leonid Brejnev, seful Uniunii Sovietice din 1964 pana la moartea sa, in 1982, si-a inceput ascensiunea ca prim-secretar al Partidului Comunist din Moldova. Constantin Cernenko, ajuns spre sfarsitul vietii in functia suprema a URSS, a fost trimis la Chisinau din 1948 pentru zece ani ca propagandist si apoi ca deputat in Sovietul Suprem al Moldovei. si, dupa cum spun istoricii, pana si Nikita Hrusciov, celebrul reformator poststalinist, ar fi fost interesat de problema basarabeana pe vremea cand era prim-secretar de partid in Ucraina. Spre deosebire de Romania, care nu a stiut cum sa cultive spiritul national in Moldova, cum sa-si apropie intelectualii si cum sa castige simpatia locuitorilor de peste Prut, rusii au stiut sa-si faca propaganda.
De aceea, nu e de mirare ca in 1918, dupa Unirea Moldovei cu Romania, Onisifor Ghibu, plecat in Basarabia sa predea limba romana, povestea ca "majoritatea profesorilor nu erau deloc familiarizati cu cultura romana – ei nici macar nu stiau alfabetul latin – si nu manifestau nici un fel de constiinta nationala. Educatia lor rusa stersese deja cel putin 95% din tot ceea ce fusese candva romanesc". Nici politicienii basarabeni, obisnuiti cu societatea si cultura rusa, nu erau prea incantati de Romania Mare, in vreme ce taranii au ramas, pana la revenirea sub puterea sovietica, total dezinteresati de identitatea lor romaneasca si multi intelectuali preferau sa foloseasca limba rusa in detrimentul celei romane. Elita basarabeana a ramas, de altfel, rusificata in perioada interbelica in care Moldova era parte a Romaniei Mari, iar loialitatea fata de Moscova se pastreaza si astazi in randul functionarilor aparatului de stat, printre intelectuali si chiar printre politicieni de dreapta.
Basarbia ramane in multe privinte "livada inflorita" a Moscovei, dupa cum era alintata in perioada comunista, cand destui demnitari sovietici isi petreceau concediile pe colinele insorite ale tarii dintre Prut si Nistru, degustand vinurile vechi sau celebrele coniacuri din cele mai mari crame din lume. si astazi se mandresc moldovenii cu aceste vaste galerii facute de sovietici, in care zac vinuri facute acum 100 de ani. Romanii n-au lasat insa prea multe semne ale trecerii lor pe acolo, centralismul interbelic nu era cu mult mai liberal decat cel al Moscovei, jocurile gandite pe malul Dambovitei nu au fost admirate la Chisinau, iar vesnicele scandaluri de coruptie sau de alcov au scazut si mai mult credibilitatea si atractivitatea politicii bucurestene.
Atunci Romania credea ca Basarabia i se cuvine si nu trebuia sa faca gesturi de curtoazie fata de locuitorii ei, acum Republica Moldova este doar o povara pe umerii tarii si nimeni nu vrea sa-si faca planuri de viitor cu ea. Basarabia ramane pentru noi un simplu subiect de fapt divers.
