» Cineastul belgian e cunoscut mai ales pentru "Farinelli", cu care a pierdut Oscarul in favoarea "Soarelui inselator" al lui Nikita Mihalkov.
» Desi nu are studii muzicale, el e interesat, in mai toate filmele, de relatia dintre muzica si cinema, exploatand de fiecare data o alta fateta.
» Festivalul B-EST ii e cu atat mai simpatic cu cat nu dispune de un buget pe masura. Despre filmele din selectie Corbiau spune ca sunt excelente.
» Nu ati realizat prea multe filme. De ce?
— Am facut doar cinci filme, pentru ca la fiecare am avut nevoie de timp. Pentru productie, pentru a-i convinge pe producatori ca merita sa investeasca, iar in ultima instanta ca sa scriem scenariul. Spun noi, pentru ca lucrez cu sotia mea, Andrée, care e scenarist, noi avem nevoie de timp pentru fiecare compartiment si asta poate duce, cu totul, la cinci ani. Imi pare rau, dar asa lucram.
» Probabil aveti nevoie de cu atat mai mult timp cu cat filmele dumneavoastra nu par ieftine.
— Exact. Avem nevoie de bani, e vorba aici de o mobilizare importanta.
» Nu mai puteti lucra, intre filme, si pentru televiziune, de exemplu?
— Am lucrat mult timp pentru televiziune, vreo de 30 de ani, dar cand am inceput sa fac cinema m-am oprit, am schimbat cariera. Am facut o exceptie acum 4-5 ani cand am facut un film pentru televiziunea franceza, "Saint Germain ou La négociation", dupa un scenariu foarte bun si cu niste actori extraordinari, ca Jean Rochefort sau Rufus. Dar in principal ma concentrez pe cinema.
» Mi-a placut mult "Farinelli", dar m-ar interesa sa stiu de ce filmul si muzica sunt pentru dvs. atat de intim legate.
— Sunteti foarte amabila. Muzica este, sa nu uitam, un element important al limbajului cinematografic. Oamenii cred ca filmul inseamna numai imagine, dar se spune ca un film are trei autori: scenaristul, regizorul si compozitorul. Pe mine ma intereseaza sa studiez acest element si, prin el, cinematograful.
» Vasazica nu e vorba in filmele dvs. numai de Farinelli sau Lully, de exemplu, ci – prin ei – si de o modalitate de a face un cinema autoreflexiv si de a va interoga asupra rolului muzicii in film?
— Categoric, dar sunt interesat si de raportul dintre muzica si lume, lucru cu totul evident.
» Dar ati studiat muzica?
— Niciodata, desi mi-ar fi facut enorm de multa placere. Mi-e ciuda ca parintii mei nu m-au ajutat in nici un fel, la noi acasa nu se asculta deloc muzica. Dar cand am inceput sa fac filme – chiar si ca amator, la 17 ani –, muzica a avut tot timpul un rol important, fie ca era clasica sau jazz. Pentru mine, muzica este si o interogatie asupra mortii. Ea este o arta a timpului, ca si cinematograful, si cu cat timpul avanseaza cu atat curgem cu totii spre moarte. Pe de alta parte, ma intereseaza de fiecare data sa atasez muzicii o tema anume. In "Le Maitre de la musique" era imbatranirea maestrului si impartasirea cunostintelor elevilor mai tineri.
» In "Farinelli"?
— Nu stiu daca e foarte vizibil, dar de la inceput pentru mine a fost important raportul dintre compozitor, Riccardo Broschi, si instrumentul pe care il fabrica singur si care e fratele sau, Farinelli.
» Unul era instrumentul celuilalt, pe planuri diferite.
— Da, dar, putin cate putin, instrumentul Farinelli incepe sa se detaseze de creatorul sau si sa traiasca singur, lucru imposibil pentru compozitor. Asa am vazut eu filmul. Bine, am mai povestit si alte lucruri acolo, dar in esenta am dorit un film despre raportul dintre compozitor si instrumentul sau. In "Le Roi danse" era vorba despre cu totul altceva, despre raportul muzicii cu puterea si despre cum un rege reuseste sa puna stapanire pe Curtea lui prin intermediul dansului si al muzicii.
» In urmatorul film veti aborda o alta tema legata de muzica?
— Nu, va fi un film istoric, a carui actiune se petrece in Rusia secolului al XVIII-lea.
» Va pare rau ca n-ati luat Oscarul?
— Nu faci filme ca sa iei Oscarul, ci ca sa poti face alte filme. Un Oscar e important pentru ca poti merge mai departe, iar in ce priveste publicul, e cu atat mai important.
» Cum vi se pare Festivalul B-EST?
— Am vazut filme excelente, pe care poate n-as fi avut ocazia sa le vad in alta parte. E adevarat ca festivalului ii lipseste un buget pe masura, dar asta mi-l face mai simpatic, pentru ca am cunoscut aici oameni care isi dau silinta, voluntar, sa-l mentina intr-un oras mare, cu sali tot mai putin frecventate.
ACTIVITATE
Regizorul belgian Gérard Corbiau, care face parte in acest an din juriul de lungmetraj al Festivalului International de Film B-EST, e cunoscut mai ales pentru "Farinelli", film care i-a adus in 1994 Globul de Aur pentru cel mai bun film strain, precum si o nominalizare la Oscar, la aceeasi categorie (pierzand Oscarul in favoarea "Soarelui inselator" al lui Nikita Mihalkov). Povestea cantaretului de opera, castrat, Carlo Broschi, contemporan cu Haendel, care castiga in muzica ceea ce pierde in viata personala, a rulat cu mare succes si la noi.
Interesul pentru cea mai celebra voce a secolului al XVIII-lea, fructificat in aceasta bijuterie de epoca, reflecta o cariera – nu prea extinsa – a unui cineast pentru care filmul si muzica par iesite din acelasi trunchi. Corbiau a debutat in lungmetraj in 1988, cu "Le Maitre de la musique", nominalizat si el la Oscar. "Le Roi danse" (2000, trei nominalizari la Premiile César), are actiunea plasata la Versailles, concentrata pe relatia dintre Louis XIV si compozitorul Jean-Baptiste Lully.
