Din 1995, Brăila este an de an, gazda Festivalului și Concursului Internațional de Canto „Hariclea Darclée“, dedicat memoriei legendarei soprane, manifestări așezate sub înaltul patronaj UNESCO.
Despre ediția din acest an, despre ce reprezintă acest eveniment pentru spațiul cultural românesc, dar și despre ceea ce o motivează pe creatoarea lui să meargă mai departe ne povestește chiar Mariana Nicolesco.
Reporter: Aţi cucerit publicul din lumea întreagă cu vocea de soprană drammatico di agilità, cu măiestria absolută în arta cântului: „Regina del Belcanto“, „Regina della Scala“, „Diva Divină“. Şi în ultimele două decenii aţi cucerit sufletele tinerelor generaţii de artişti prin generozitatea cu care le staţi aproape, transmiţându-le marile tradiţii ale artei cântului…
Mariana Nicolesco: Îi admir şi-i iubesc pe aceşti tineri care, trăind într-o lume ce se „digitalizează“ accelerat, adică se dezumanizează, îşi dedică viaţa artei sacre a cântului. Cântul e o artă a adevărului, în cânt nu se poate trişa. Cântul la înalt nivel este expresia supremă a relaţiei noastre cu Creatorul. Şi, în acelaşi timp, după cum spun adesea, nimic nu-i poate apropia pe oameni mai mult decât cântul. În virtutea acestui crez şi a faptului că din 1995 încoace s-au înscris la Concursul Darclée de la Brăila peste 2.700 de tinere talente din 50 de ţări şi din cinci continente, mi-a fost acordat titlul de Artist UNESCO pentru Pace. E un ideal minunat acela de a aspira la perfecţiune în cânt, la perfecţiune prin cânt. Un ideal, de asemenea, de comuniune.
Spiritul pe care l-am instaurat din prima clipă a triumfat, aşa cum speram. Îmi amintesc că la începuturi mulţi dintre concurenţi ar fi vrut să-i ascult fără martori, or eu le-am insuflat ideea că cel mai important lucru e să facem muzică împreună, să greşim împreună, să ne corectăm împreună, să trăim împreună bucuria muzicii, iar azi nimeni nu se mai teme de greşeli, învăţăm din ele şi aplaudăm cu entuziasm progresele şi performanţele colegilor.
În acest sens, m-au bucurat mult cuvintele unei artiste din Ucraina. Deşi nu a intrat în fazele superioare ale concursului, ea îmi mulţumeşte din adâncul inimii pentru minunata revelaţie pe care a trăit-o şi mă roagă să-i spun cum ar putea face pentru a-şi împlini visul de a cânta bine.
Şi apoi, cum aş putea uita emoţia lor, a tuturor, entuziasmul acestor tineri cu voci atât de frumoase şi aspiraţii atât de înalte, cum aş putea uita explozia de aplauze şi ovaţii nesfârşite după ce au ascultat şi au văzut pe videoecran interpretările mele din operele „La Vestale“ de Spontini, „La Wally“ de Catalani şi „Macbeth“ de Verdi, prezentate ca omagiu adus memoriei Haricleei Darclée?
Ce reprezintă azi în lumea muzicii Concursul Internaţional de Canto „Hariclea Darclée“ şi cursurile dvs. de Măiestrie Artistică?
Aceste manifestări sunt adevărate instanţe salvatoare în contextul degradării generale, al declinului competenţelor, al decăderii exigenţelor în lumea spectacolului de operă, în care regizorii, cu complicitatea teatrelor, caută să fie vedete, să treacă fără niciun respect peste librete şi partituri, să încropească reprezentaţii fondate pe cultul urâtului, pe scandal şi publicitate deşănţată, în dispreţul minunii pe care o reprezintă vocea umană în gloria ei divină.
Cuvintele lui Josef Hussek, director al Festivalului de la Salzburg, definesc poate cel mai bine rolul şi împlinirile noastre în lumea de azi: „Nu cunosc niciun alt concurs de canto care să se plaseze în toate momentele şi manifestările sale la un nivel atât de înalt ca acela dedicat memoriei Haricleei Darclée. Această manifestare e mai mult decât un concurs de canto obişnuit, este totodată competiţie, Master Class şi adevărat festival al muzicii. Iată ce o face incomparabilă şi unică“.
Acţiunea dumneavoastră implică eforturi uriaşe, cu adevărat eroice…
Atâta vreme cât mii de tinere voci din lumea întreagă vin spre mine în dorinţa de a se îndrepta spre culmile artei, vă pot mărturisi că nu simt niciun efort. Iar rezultatele sunt senzaţionale.
Mulţi, foarte mulţi dintre artiştii care şi-au făcut armele la cursurile mele de Măiestrie Artistică, Master Classes, la Festivalul şi la Concursul Darclée, se afirmă cu succes pe scenele naţionale, şi unii dintre ei strălucesc pe scenele internaţionale.
Vă pot da două exemple legate nici mai mult, nici mai puţin decât de Italia, patria însăşi a artei cântului. Tenorul Francesco Meli, care în 7 decembrie trecut a avut onoarea de-a inaugura stagiunea lirică a Teatrului alla Scala din Milano, a urcat pentru prima dată pe scenă nu în ţara natală, ci la Brăila, îndrumat de mine. Mai mult, pe debutantul Francesco Meli l-am invitat să-mi dea replica în „Trubadurul“ de Verdi pe scena de pe Esplanada Dunării, în faţa a 15.000 de spectatori.
La fel basul Luca Pisaroni, unul dintre cei mai de succes din lume, a apărut mai întâi, la iniţiativa mea, pe scena brăileană, apoi la Sala Radio şi la Ateneul Român din Bucureşti, înainte de a fi superstarul de azi, după cum n-am ezitat să fiu Donna Elvira în „Don Giovanni“ de Mozart, în care-l distribuisem şi-l îndrumam pe Luca Pisaroni. Acest mod de „a face muzică împreună“ le dă „zmeilor mei“ un curaj şi o siguranţă greu de imaginat altfel. Şi nu uită să menţioneze acest lucru.
Şi artiştii români?
Cu totul altfel cântă azi artiştii români faţă de cum cântau acum două decenii, şi unii au obţinut remarcabile succese internaţionale. Nu se terminase bine prima etapă a actualei ediţii a Concursului Darclée că, spre miezul nopţii, sâmbătă 29 iulie, am aflat că soprana Adela Zaharia, laureată a Marelui Premiu Darclée 2012, obţinuse în aceeaşi zi Premiul I la Concursul „Operalia“ patronat de Placido Domingo. Concurs câştigat acum doi ani de un alt laureat al Marelui Premiu Darclée, tenorul Ioan Hotea, şi în care, la o ediţie anterioară, ieşise învingător un alt tenor român, legat şi el de manifestările Darclée, Ştefan Pop.
Asta ca să nu mai spunem că Premiul I şi respectiv Premiul II la Concursul Internaţional de Canto al Chinei le-a revenit, din 430 de concurenţi, în 2014, tot unor artişti care au asimilat experienţa Darclée: tenorul Adrian Dumitru şi mezzosoprana Emanuela Pascu.
Festivalul și Concursul Internaţional de Canto „Hariclea Darclée“, Cursurile de Măiestrie Artistică „Master Classes“ Mariana Nicolesco au devenit un reper internaţional de prim rang…
China, de pildă, este o ţară care ştie să caute modele de care să se apropie pentru a excela apoi într-un domeniu sau altul.
Mezzosoprana Baoyi Bi a venit la Concursul Darclée acum un deceniu, apoi la Master Classes, şi acum face parte din Juriul Internaţional al Competiţiei. O personalitate majoră a muzicii de operă occidentală din ţara sa, profesor la Conservatorul Central al Chinei, ea conduce Centrul de Artă al Universităţii din Shenzhen.
La invitaţia ei am susţinut în luna mai la această universitate, aflată nu departe de Hong Kong, o săptămână „Master Classes“ Mariana Nicolesco, la care a convocat zeci şi zeci de talente din întreaga Chină, profesori şi maeştri de canto. Cu toţii au filmat cu tabletele şi telefoanele mobile lecţie după lecţie, expediind secvenţă după secvenţă în toate orizonturile Chinei şi creând astfel o emulaţie colosală. Aşa că a şasea zi am aflat că 1.000 de tineri artişti lirici chinezi doreau să se prezinte la Concursul Darclée 2017. Au făcut o preselecţie şi ne-am bucurat de prezenţa la Brăila a nu mai puţin de 80 de tinere talente din China. Toţi fericiţi de experienţa colosală care le era oferită.
Mulţi s-au remarcat în concurs, cu toţii au apărut sâmbătă, 5 august, pe scena de pe Esplanada Dunării, oferindu-ne două superbe melodii tradiţionale din ţara lor, în aplauzele miilor şi miilor de spectatori şi a Ambasadorului Chinei la Bucureşti, Excelenţa Sa Xu Feihong, pe care am avut plăcerea să-l invit şi care, cu o frumoasă voce de bariton, a cântat împreună cu ei.
Când aţi resimţit pentru prima dată bucuria muzicii?
Eram fascinată, de copil, de sunetele acelea minunate ieşite dintr-o cutie numită radio. La şase ani am început studiul viorii şi am terminat Liceul de Muzică interpretând Concertul de Bruch. În aceeaşi zi i-am remis mamei vioara şi diploma, spunându-i că de atunci înainte aveam să cânt. Era pasiunea mea secretă de la o vreme. Iar studiul viorii a fost crucial pentru întreaga mea carieră lirică. Cheia siguranţei muzicale. Tocmai de aceea îmi spunea Lorin Maazel, violonist şi el la origine: „Ce bine e atunci când cântăm împreună!“.
Am colaborat cu el în momente extraordinare, în Concertele lui de adio cu Cleveland Symphony Orchestra, interpretând „Requiemul“ de Verdi, la Teatrul alla Scala din Milano în premiera mondială a operei „Un Re in ascolto“ de Luciano Berio şi apoi la Ierusalim, la 3.000 de ani ai Oraşului Sfânt, în premiera mondială cu „Seven Gates of Jerusalem“ de Krzysztof Penderecki, în care partea sopranei era compusă pentru vocea mea.
Cum v-aţi decis să vă consacraţi cu atâta devotament acestei misiuni?
Văzând ce se întâmplă în lume, asistând la criza generală şi la democratizarea inculturii, nu puteam rămâne indiferentă nici la această situaţie insuportabilă, nici la apelurile tinerilor artişti de a-i îndruma pe căile celeste ale artei. Şi le stau alături cu bucurie, aşa cum a făcut-o cu mine minunata mea Maestră de Canto la Conservatorul Santa Cecilia de la Roma, Jolanda Magnoni, şi urmez pilda marilor artişti alături de care am apărut pe scenele lumii.
La care dintre ei vă duce gândul în acest moment?
Aş începe cu Luchino Visconti. N-o să vă vină să credeţi, dar el este cel care m-a făcut să urc pentru prima oară pe scenă, şi asta pe când eram încă studentă la Conservatorul Santa Cecilia. Eram Pajul din „Don Carlos“ de Verdi la Teatro dell’Opera de la Roma, ultima lui regie. Ei bine, la prima repetiţie am făcut ceea ce cred că e singura greşeală din întreaga mea carieră. Fascinată de tot ce era în jurul meu şi de distribuţia stelară în care eram, n-am fost atentă să dau la timp replica Il Re!, anunţând sosirea Regelui. Care altfel nu putea intra în scenă.
M-a bufnit râsul, am cerut scuze şi, genial, Visconti în loc să se supere, a spus: „Mariana trebuie să fie mereu în scenă. E o prezenţă!“.
Din distribuţie, împreună cu Grace Bumbry, Martina Arroyo, Gianfraco Cecchele, făcea parte marele bas Cesare Siepi, şi destinul a vrut ca, fiind alături de el la debutul meu, să fiu alături de el de asemenea la ultimul său spectacol, la Houston Grand Opera, în Texas, în opera „Simon Boccanegra“ de Verdi. Mi-au rămas în minte umorul şi modestia lui nespusă în faţa Artei.
Cu Alfredo Kraus, în fine, prinţul tenorilor, maestrul incomparabil al stilului, am cântat de multe ori împreună „La Traviata“ de Verdi, înregistrarea uneia dintre reprezentaţiile de la Maggio Musicale Fiorentino, sub bagheta lui Thomas Schippers, fiind publicată acum câţiva ani în America în prestigioasa serie Historical Performances.
Apoi Elisabeth Schwarzkopf, de la care am preluat importante tradiţii în interpretările mozartiene, şi care mi-a spus într-o zi: „Mariana, sunt sigură întotdeauna că într-o sală de concert sau de spectacol se află cel puţin o persoană care înţelege ce fac. E destul“.
Şi e destul, poate, pentru că se perpetuează, chiar şi în acest fel, reperele înalte şi conştiinţa valorii.
Dincolo de Concursul de Canto propriu-zis, multe alte evenimente artistice au avut loc la Brăila zilele trecute…
Nu vă puteţi imagina emoţiile prin care am trecut în ziua inaugurării, pe 25 iulie, când asupra oraşului s-a dezlănţuit urgia naturii. Nori negri, ca un fluviu aerian acoperind Dunărea, care nu se mai vedea, erau purtaţi vijelios de vântul care dobora peste 50 de copaci uriaşi şi făcea victime.
Cu o jumătate de oră înainte de începerea festivităţii de deschidere şi ploaia şi vântul se potoleau însă ca prin minune, publicul umplând sala până la refuz şi aplaudând cu entuziasmul dintotdeauna recitalul inaugural susţinut de soprana Silvia Micu şi de tenorul Ioan Hotea, laureaţi ai Premiului I şi respectiv al Marelui Premiu Darclée la ediţia precedentă a Competiţiei, acompaniaţi la pian de Alexandru Petrovici.
Onorăm întotdeauna memoria Haricleei Darclée, marea soprană a epocii sale, şi am evocat acum, prin conferinţa cu videoproiecţii susţinută de muzicologul Dr. Stephan Poen, memoria minunatului bariton Nicolae Herlea, care ar fi împlinit luna aceasta 90 de ani şi care ne-a stat alături ani şi ani de zile în calitate de preşedinte al Juriului Internaţional al Concursului Darclée.
Am onorat memoria lui Dinu Lipatti la 100 de ani de la naştere, cu un concert extraordinar susţinut de marele pianist Matei Varga, anume venit de la New York. Matei, care e un geniu pianistic, a avut revelaţia muzicii înţeleasă ca explozie de adevăr, de poezie, de bucurie – după cum spune adesea – ascultându-mă, pe când avea numai 11 ani, la primul meu concert în ţara natală, la Ateneul Român din Bucureşti, în 1991. De atunci a mers cu brio pe această cale, şi nu e de mirare că e aşezat azi în linia ilustră a unor pianişti ca Dinu Lipatti şi Clara Haskil.Am prezentat apoi opera „I Pagliacci“ de Leoncavallo, pe care a interpretat-o cândva şi Hariclea Darclée, pe care am cântat-o şi eu în superba punere în scenă a lui Franco Zeffirelli la Metropolitan Opera din New York, pe care a cântat-o şi marele nostru bariton şi prieten Nicolae Herlea.
Interpreţi: laureaţi ai diferitelor ediţii ale Concursului Internaţional de Canto „Hariclea Darclée“, tenorul italian Antonino Interisano, soprana Irina Baianţ, baritonul sud-coreean Matteo Suk, tenorul Ioan Hotea, baritonul Alexandru Constantin, acompaniaţi de Corul Filarmonicii „George Enescu“ pregătit de Iosif Ion Prunner, şi de Orchestra Festivalului Darclée. Dirijor, Maestrul Marco Balderi.
Tot Maestrul Balderi, în fruntea Corului Filarmonicii „George Enescu“ şi a Orchestrei Festivalului Darclée, a dirijat senzaţionalul concert de pe Esplanada Dunării, care a început cu salutul muzical al artiştilor chinezi, după care au fost aplaudate câştigătoarele. Marele Premiu la prima ediţie a Concursului Darclée, în 1995, soprana Ana Camelia Ştefănescu, stabilită în Belgia, azi mămică a trei băieţi, cu toţii prezenţi la eveniment, şi mezzosoprana Oana Andra. La fel de generoase au fost aplauzele şi ovaţiile pentru toţi ceilalţi artişti, întreaga serată fiind pusă sub semnul atât de semnificativ al Odei Bucuriei din „Simfonia a IX-a“ de Beethoven, devenită Imnul Europei.
Ce face marea artistă Mariana Nicolesco când nu se ocupă de muzică?
Regretă puţin că ziua are numai 24 de ore…
În ce măsură o personalitate ca Radu Varia v-a influenţat destinul? Cum se trăieşte alături de o astfel de personalitate?
Destinul e destin, nu-l influenţează nimeni. Dar viaţa mea a avut şi are în Radu un punct de reper indestructibil, o sursă de stabilitate inimaginabilă în faţa oricăror împrejurări, dar şi de amuzament continuu: mă tachinează întruna. Fără el acest eveniment extraordinar n-ar fi fost posibil, şi-i mulţumesc, după cum le mulţumesc instituţiilor, sponsorilor, publicului, tuturor celor care mi-au stat alături în această grandioasă împlinire.
Gala Laureaţilor
Duminică seara a avut loc apoteoza manifestărilor Darclée, încununarea laureaţilor ediţiei 2017, într-o atmosferă de entuziasm de nedescris fiind aplaudaţi toţi tinerii artişti care au primit Diploma şi Medalia Darclée mult râvnite. Marele Premiu, oferit de Banca Naţională a României a revenit mezzosopranei brăilence Florentina Soare, aclamată pe scena pe care la 1881 debuta Hariclea Darclée, şi sopranei Ludmilla Miranda Bauerfeldt din Brazilia, venită în România pentru a merge pe urmele mele în interpretarea operei „La Traviata“ de Verdi.
Premiul I, oferit de Patria Bank, a revenit bas-baritonului austriac Alexander Grassauer, sopranei Irina Baianţ şi tenorului mexican Fabian Rodriguez Lara. Premiul II, oferit de SE-GES, tenorului spaniol Mateos Juan de Dios, tenorului sud-coreean Sungmin Song şi tenorului chinez Xu Sen. Premiul III, oferit de Fan Courier, baritonului Alexandru Chiriac, sopranei Olena Stroia şi basului Andrei Nicoară.
Considerând că lucrul cel mai important e să ne depăşim în permanenţă propriile limite, am ţinut ca şi la această ediţie a Concursului Darclée să fie premiaţi cât mai mulţi artişti de talent, care au primit Premiul celui mai bun tânăr interpret, Premiul Fundaţiei Darclée, Premiul Special al Juriului şi Premiul de Excelenţă, oferite de Alpha Bank, de Asociaţia Prietenii lui Jean Boghici şi de Consiliul Judeţean Brăila.
După peste patru ore de strălucire muzicală şi de entuziasm general, Gala Laureaţilor s-a încheiat, ca şi în seara precedentă, pe Esplanada Dunării, cu celebrul Brindisi din La Traviata de Verdi, reluat de mai multe ori de tinerii artişti laureaţi, cărora m-am alăturat cu mare bucurie.
Laureatele Marelui Premiu Darclée, soprana Ludmilla Miranda Bauerfeldt şi mezzosoprana Florentina Soare, împreună cu Mariana Nicolesco
Cântând pe Esplanada Dunării faimosul Brindisi din „La Traviata“ de Verdi împreună cu laureaţii 2017 ai Concursului Darclée
Celebra soprană salutată de E.S. Xu Feihong, Ambasadorul Chinei în ţara noastră, în prezenţa Primarului Brăilei, domnul Viorel Marian Dragomir
