» Ultima generatie de cantarete pop din Marea Britanie a prins teribil in toata lumea, cucerind finalmente si "bastionul" american.
» Presa le-a numit pe Duffy, Gabriella Cilmi, Kate Nash, Adele, Lily Allen a treia generatie de "invadatori britanici" in State.
» Formula lor de succes se bazeaza pe traducerea armoniilor brit pop in limbajul mai comercial al muzicii soul venite de peste Ocean.
Marea Britanie invadeaza lumea cu o generatie nou-nouta de cantarete pop; in Romania, e suficient sa deschizi radioul in drum spre serviciu ca ritmurile languroase sau energice ale lui Duffy, Kate Nash sau Gabriella Cilmi sa te urmareasca de pe majoritatea posturilor de radio. O parte din ele au fost numite in Marea Britanie "noile Amy" (intrucat stilul lor aduce cu acela al lui Amy Winehouse), iar revistele americane vorbesc despre un al treilea val de "invadatori britanici", de data asta in componenta exclusiv feminina (parca in ciuda antemergatorilor de la Beatles). Formula succesului lor? O "traducere" in infloriturile muzicii soul a ritmurilor brit pop. Dincolo de aparenta omogenitate pe care o da orice eticheta, la fata locului descoperi ca diferentele sunt marcante – atat la nivel de stil, cat si de parcurs de viata.
Duffy, galeza care i-a umilit pe englezi
Duffy, cea mai proeminenta figura a noului val pop englezesc, a crescut in Tara Galilor. Incepe sa cante la 15 ani, cu o formatie din oraselul in care a crescut, dupa care isi incearca fara succes norocul in Elvetia. Inapoi in Tara Galilor, munceste in baruri, canta si studiaza la colegiul din Dolgellau (unde este aleasa presedinta Uniunii Studentilor), apoi se transfera la o universitate din Anglia. A inregistrat un EP in 2004, in galeza, in timp ce lucra ca ospatarita si intr-o pescarie. Se muta in Londra si acolo il cunoaste pe fostul chitarist de la formatia brit Suede, Bernard Butler; cariera ei actuala se datoreaza in buna masura acestuia. El a introdus-o pe Duffy in universul sonor al muzicii soul, copiindu-i piese pe ipodul ei. Marile succese care au urmat (inclusiv cele de pe albumul care au facut-o faimoasa) sunt rodul colaborarii cu Butler.
El si tovarasul sau David McAlmonds au fost osatura formatiei cu care Duffy si-a scos albumul "Rockferry", pe care se gasesc hiturile "Mercy" (care e despre "a nu face cuiva ceva pe care si-l doreste", in propriile cuvinte) si "Steeping Stone" (despre "a nu-ti exprima sentimentele fata de persoana de care esti indragostita"). In pofida succesului de vanzari, albumul nu a adus mari beneficii materiale, intrucat a fost vandut la un pret mic. In SUA, Duffy este vazuta ca parte importanta a noului val de "invadatori britanici", constand din femei care isi interpreteaza propriile cantece. Sustine ca nu-i pasa de cei care ii descarca ilegal albumul – "sunt copii, n-au bani, iar CD-ul e prea scump".
In 2008 s-a consumat un incident la o ceremonie de premiere – semn ca razboiul dintre pop si punk nu s-a incheiat. Incercand sa-l salute pe solistul de la Sex Pistols, pe care nu-l cunostea, l-a atins pe brat, iar acesta a repezit-o folosind cuvinte vulgare. "Dadeam un interviu si ea a venit prin spatele meu – nu am vazut-o… Nu stiu ce fel de om e Duffy asta si la ce i-ar folosi publicitatea obtinuta asa", s-a justificat artistul.
Adele, "Mariah Carey" la debut
Adele s-a nascut in 1988 la Londra, descriidu-si stilul ca "pentru inimi sfaramate", insa criticii cred un pic altceva, "un moment de liniste intr-o dupa-amiaza lenesa petrecuta intr-o cafenea", conform Richmond Times, vorbind de influente din zona bluesului marca Ella Fitzgerald si Etta James; despre vocea ei s-a spus ca e la fel de penetranta ca a lui Mariah Carey la debut. In timpul adolescentei, ea a inregistrat un demo, pe care l-a dat unui prieten. Acesta l-a pus pe myspace, iar succesul a fost foarte mare. Cand a primit un telefon de la casa independenta de discuri XL Recordings, nu a putut lua in serios propunerea, pentru ca singura companie de inregistrari pe care o stia era Virgin Records. Abia cand un prieten i-a zis ca XL e o companie serioasa, a semnat contractul. Succesele ei underground au fost stranse pe albumul "19", atingand in felul acesta o audienta internationala – este vorba de "Chasing Pavemements" si "Hometown Glory".
Succesul in SUA a venit la sfarsitul turneului sau de promovare american: in octombrie, incercarea ei de a cuceri SUA parea sa fi esuat. Aparitia ei la emisiunea "Saturday Night Live", pentru a asigura partea muzicala, a coincis cu invitarea lui Sarah Palin la emisiune, care a crescut ratingul emisiunii la 17 milioane de spectatori. Dupa terminarea emisiunii, o multime de oameni au fost foarte curiosi sa-i cumpere albumul.
Gabriella Cilmi, contract cu Island Records la 13 ani
Dupa varsta, s-ar zice despre Gabriella Cilmi ca ar putea fi o noua Britney Spears, ca precocitate muzicala – insa una care isi compune singura cantecele. A devenit celebra la doar 16-17 ani. S-a nascut in Australia, unde a facut un liceu de fete, iar acum isi continua studiile la distanta, pe mail. Cariera ei muzicala incepe la 13 ani, cand semneaza un contract cu Island Records la 13 ani, pentru promovarea materialului in Australia si Marea Britanie. Insa, chiar daca a ajuns sa cante in deschidere la Nouvelle Vague, succesul a venit (abia) la 16 ani, o data cu aparitia albumului "Lessons to be learned" (2008), pe care e piesa "Sweet about me". Ei i se potriveste cel mai bine numele de "noua Amy", intrucat piesele ei imbina pop-ul cu jazz-ul si rhythm and blues.
Kate Nash, de la actrita ratata la diva pop
Kate Nash a avut parte de o situatie si o educatie privilegiate (in scoli particulare), venind din randurile clasei de mijloc. In timpul liceului a luat lectii de chitara de la Louis Michelle. Ulterior, a studiat teatrul la BRIT School din Londra. A dat concurs pentru Bristol Old Vic Theatre School, dar a fost respinsa. O fractura la un picior o tine imobilizata la pat si in acest timp incepe sa compuna serios muzica, pe care o posteaza pe myspace, intrand surprinzator de rapid in atentia industriei. Debutul a venit cu un single, "Caroline’s a Victim", produs in Islanda de catre Valgeir Sigurosson. Piesa a fost urmata ulterior de o parodie, intitulata "L. Nash is a victim", care ironiza cantaretele ca Nash si Lily Allen pentru faptul ca isi interpreteaza piesele cu accent proletar de cockney, in ciuda originii lor privilegiate.
Cu toate astea, cantecul a intrat in atentia Fiction Records, care a lansat al doilea single al artistei, "Foundations", precum si albumul "Made of Bricks". In ciuda faptului ca The Guardian a afirmat ca "porneste in pole position pentru cel mai prost album al anului", CD-ul a atins prima pozitie in topurile britanice. Artista pregateste un al doilea album, despre care afirma ca o sa aiba mai multe influente punk.
Turbulenta Lily Allen
Lily Allen este versiunea turbulenta a lui Kate Nash – respectiv o fata care s-a plictisit sa faca pe papusa. Nascuta intr-o familie bogata de oameni din showbiz (tatal – actor, mama – producator de filme), beneficiind din copilarie de aparitii la TV, ea s-a remarcat inca din timpul adolescentei printr-un comportament inclinat spre consum (a luat Ecstasy la 14 ani), fiind exmatriculata de la mai multe licee, printre care Hill House School (liceul absolvit de printul Charles); ceva mai tarziu, a fost prinsa facand trafic de Ecstasy. Celebritatea a venit o data cu albumul "Alright, Still" – de pe care au fost extrase single-urile "Smile", "LDN", "Alfie" (dedicat fratelui sau, Alfie; cand a ascultat cantecul, el a aruncat laptopul ei pe fereastra, ca sa se razbune). Artista pregateste un nou album, "It’s Not Me, It’s You", cu un sound electropop mai decis si cu teme mai implicate social.
