Ca maine auzim ca parlamentarii nu mai au nici bani de paine. Muncesc de dau in branci pentru niste salarii de mizerie. Viata de salahor, ce sa mai vorbim! Sa le plangi de mila pentru viata pe care o duc. Nu-i usor sa dormi in fotolii de piele, sa fii trezit din somn la sedinte de bliturile fotoreporterilor si sa sufli in cafeaua adusa la nas de secretare sau sa-i ceri soferului sa-ti aduca servieta lasata in masina de serviciu. Apoi mai este si grija de a verifica daca salariul de senator sau deputat, precum si celelalte sporuri de inalt demnitar au intrat in contul personal de la banca. Cine este tampitul ala care isi „sacrifica” viata pentru un asemenea nivel de trai? Am vazut, recent, un deputat cum racnea la microfonul Camerei, incercand disperat sa-si convinga colegii sa nu ezite atunci cand trebuie sa voteze noul statut de parlamentar. O spun sin-cer, am regretat ca am deschis televizorul. O lehamite mai mare nu cred ca poate exista. Sa pledezi cu atata inversunare in favoarea unor privilegii cand stii in ce situatie se afla marea majoritate a populatiei, ca si cum alesii neamului au ajuns in sapa de lemn, ignorand intentionat realitatea in care se gaseste societatea romaneasca, constituie un gest deplasat, nelalocul lui, as spune jignitor pentru masa de cetateni care contribuie prin taxe si impozite la bugetul de stat. Am senzatia ca demersul parlamentarilor depaseste si in acest caz limita bunului-simt. Se sare calul din dorinta de a profita de pe urma functiei de senator sau deputat prin aprobarea unor privilegii greu de acceptat de contribuabili. Sunt legi importante pentru tara care asteapta de multe luni sa fie dezbatute si apoi votate, dar pentru ele nu s-a gasit timp pana astazi. In schimb, de cate ori intervine nevoia retusarii unor favoruri, imediat se face loc dezbaterilor-fulger, incheiate cu hotarari in regim de maxima urgenta. Astfel se ajunge la rotunjirea unor venituri, asa cum sunt cele votate joi, pentru batraneti linistite si lipsite de griji. Daca in acest mod se asigura „independenta” alesilor neamului, cum s-a sustinut in Camera Deputatilor, atunci nu are rost sa mai credem ca parlamentarii reprezinta interesele electoratului in cea mai importanta institutie a statului de drept.
