Deşi prilejuit de Consiliul pentru Justiţie şi Afaceri Interne al UE de săptămâna viitoare, care ar putea avea, sau nu, pe agendă aderarea României la Schengen, ultimul conflict public dintre preşedintele Traian Băsescu şi liderii USL are foarte puţin de-a face cu Schengen. Miza, în schimb, ţine din nou de soarta statului de drept, iar mesajul USL este că vor continua ceea ce au început.
Scrisoarea preşedintelui Băsescu, adresată recent lui Victor Ponta, a fost prilejuită de Consiliul JAI de pe 7-8 martie, unde există şanse mari ca discuţia despre aderarea României la spaţiul Schengen să fie amânată din nou. Ponta i-a reproşat lui Băsescu faptul că prin această scrisoare leagă aderarea la Schengen de Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi de recomandările privind statul de drept şi Justiţia conţinute în ultimul raport al Comisiei Europene.
Ponta are dreptate când susţine că scrisoarea lui Băsescu nu este despre Schengen, ci despre MCV, dar nu spune adevărul atunci când susţine că Băsescu este cel care face această legătură politică. În realitate, aceasta a fost politica oficială a unor ţări precum Olanda – care nu şi-a schimbat poziţia, în pofida tentativelor Ministerului de Externe de a acredita în mod fals altceva – şi, de la tentativa de lovitură de stat din vara trecută, a devenit şi poziţia Germaniei, fără acordul căreia orice demers privind aderarea la Schengen este sortit eşecului.
Băsescu a folosit aderarea la Schengen şi Consiliul JAI ca pe o modalitate de a forţa Guvernul şi pe Ponta să facă ceea ce ar fi trebuit să facă încă de acum o lună. Să dea un răspuns clar recomandărilor Comisiei Europene conţinute în Raportul MCV publicat pe 30 ianuarie. În mod normal, recomandările Comisiei în materie de Justiţie şi stat de drept ar fi trebuit să primească un răspuns oficial din partea Guvernului privind măsurile pe care doreşte să le ia pentru a răspunde îngrijorărilor exprimate, precum şi un calendar al implementării lor, dar acest răspuns nu a venit niciodată.
Până ieri. În scrisoarea sa, Băsescu îi solicită lui Ponta trei lucruri, toate trei conţinute explicit în Raportul Comisiei: procedură transparentă pentru numirea la şefia parchetelor a unor procurori integri, a căror competenţă este dovedită prin instrumentarea de cazuri soluţionate cu condamnări, eliminarea din Guvern a miniştrilor cu dosare penale pe rol – adică a ministrului Transporturilor, Relu Fenechiu, singurul aflat în această situaţie şi eliminarea din Statutul senatorilor şi deputaţilor a privilegiilor privind incompatibilitatea şi imunitatea. La toate cele trei solicitări, răspunsul lui Ponta şi Antonescu a fost „nu“.
Ponta a declarat că nu îl va revoca pe Fenechiu, ambii lideri USL s-au spălat pe mâini în ceea ce priveşte desemnarea procurorilor indicând spre ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, iar în privinţa Statutului aleşilor, preşedintele Senatului, Crin Antonescu, a declarat răspicat că problema „a fost tranşată de Parlament“ (ieri, însă,. „modul în care a fost tranşată a fost declarat neconstitutional de CCR). Ponta a afirmat chiar că nu este interesat de un succes în privinţa Schengen şi că are timp să aştepte: „Dacă în martie se va amâna din nou, aşa cum s-a amânat şi în 2011, vom face aceleaşi eforturi în octombrie. Eu, spre deosebire de domnul preşedinte Băsescu, am în faţă destui ani în care să lupt şi să şi obţin rezultate pentru România, nu doar să contabilizez eşec după eşec, cum a reuşit domnia sa“.
Între timp, Guvernul Ponta a declanşat o ofensivă diplomatică „om la om“ în care speră să convingă liderii europeni, ţară cu ţară, să susţină aderarea României la Schengen. În acest sens trebuie înţeleasă declaraţia lui Ponta că el „este cu munca în timp ce Băsescu bagă strâmbe“, precum şi avertismentul acestuia din urmă că este o strategie fără sorţi de izbândă.
