Serialul anului 2006 nu va fi „Operatiunea matusa”, ci INVESTITIA. Totul paleste in fata acestui termen daca vrem sa devenim europeni.
S-a tot spus ca achizitia celei mai mari institutii financiare din Romania (ultimul bastion bancar al statului) este importanta intr-o economie care si-a deschis calea spre poarta UE. Unii sustin si ca Austria a incheiat o megaafacere. O fi, nu zicem nu, dar si pentru Romania este o megaoportunitate.
Daca Guvernul se va tine de cuvant – si n-ar avea motive sa n-o faca – ar fi prima data cand sumele provenite din privatizare vor fi folosite pentru investitiile in infrastructura, care constituie motorul societatii, al dezvoltarii economice. Asta va avea efect si la integrare, unde Romania a fost codasa. Cu asemenea sume – forte proprii – poti sa cofinantezi proiecte de amploare, atragand in felul acesta fonduri europene NERAMBURSABILE. Si ar fi pacat sa nu profitam de faptul ca bugetul UE a suplimentat fondurile acordate Romaniei in perioada 2007-2013 la 30 miliarde de euro NERAMBURSABILE si este nevoie de cofinantat proiectele. Este o suma pe care Romania n-a avut-o nicicand in istorie pentru dezvoltare. Nicicand!
Cei care isi imaginau ca asemenea banet va inunda piata valutara interna trebuie sa-si ia adio de la aceste sperante. S-a terminat si cu vamuirea banilor comunitari.
In ianuarie '90, cand Romania avea ceva banisori, s-au cumparat cu ei, in prostie, cafea si banane electorale. Exemplele de acest gen s-au tinut lant. Au fost apoi intreprinderile nerentabile in care s-au pompat sume imense pentru acoperirea pierderilor. Iertarile de datorii au fost mari si dese. S-au intocmit mereu liste de mari datornici, dar in final s-a spus ca nu mai sunt sperante ca banii sa fie recuperati vreodata. Si au fost iertate.
Banii Romaniei s-au dus si pe acoperirea pagubelor de la bancorexuri capusate prin tot felul de tertipuri. S-au facut doar ca incearca, prin sechestru, sa recupereze datoriile fata de bancorexuri ale unor baroni model Tarata si vin acum liderii PSD – mai au curajul sa deschida gura – ca exista riscul alocarii in mod arbitrar a banilor stransi in anuntatul cont extrabugetar al fondului de dezvoltare a infrastructurii. Desi s-a anuntat ca partidele vor fi consultate asupra modului in care vor fi cheltuiti banii atrasi.
Nu numai ca am avut o privatizare intarziata, dar ne-am mai si batut joc de banii obtinuti. Mai toate sumele provenite din privatizari au fost risipite. Nu mai vorbim ca imbogatitii de pe urma privatizarii au devenit „adevarati” oameni de afaceri, cu certificat „Top 300”.
Ideea de a se crea un fond de dezvoltare a infrastructurii este salutara.
Infrastructura inseamna sosele sau cai ferate, dar si spitale si scoli – adica SISTEM de sanatate, SISTEM de invatamant -, dezvoltare rurala, alimentare cu apa, canalizari, agricultura, turism. Infrastructura inseamna si cercetare si este laudabil ca in bugetul 2006 cheltuielile pentru acest sector cresc cu 80%.
Sistemele vitale ale Romaniei au fost suficient de cangrenate pana acum sa ne mai permitem sa lasam sa expire medicamentele pe care le avem pentru insanatosire.
Un bun principiu imobiliar occidental, cand cumperi o casa, spune ca aceasta trebuie sa indeplineasca trei conditii: locatia, locatia, locatia. Premierul amintea de trei principii ale lui 2006: investitii, investitii, investitii. Sa-l tina Dumnezeu! Vom fi mai apropiati de UE cand pentru reforme nu va mai fi nevoie de presiune externa. Dar, mai important decat orice, efectele acestor investitii vor fi resimtite si de catre romani, al caror standard de viata, categoric, se va imbunatati. Avem nevoie de aceste investitii in primul rand pentru noi.
Pe langa cele 30 de miliarde nerambursabile de la UE, Traian Basescu a reusit performanta de a convinge BEI sa aloce Romaniei pentru dezvoltare inca 30 miliarde de euro. Abia acum economia noastra va incepe sa duduie.
