Nasterea Fiului Sfant din fecioara

Sfintii evanghelisti Matei si Luca afirma cu tarie ca Isus a fost zamislit de la Duhul Sfant si S-a nascut din mama fecioara, fara a avea un tata omenesc. Proorocul Isaia a prezis nasterea din fecioara a unui prunc pe nume „Emanuel”, un cuvant ebraic care inseamna „Dumnezeu este cu noi”. Aceasta proorocire a fost facuta cu 700 de ani inainte de nasterea lui Cristos.
Cuvantul „fecioara”, din Matei, este traducerea corecta a grecescului parthenos, care apare in Septuaginta, la Isaia. Cuvantul ebraic cu intelesul de „fecioara” (almah), folosit de Isaia, semnifica o fecioara aflata la varsta casatoriei, fiind folosit in Vechiul Testament in exclusivitate pentru a desemna aceasta stare.
Nasterea Fiului divin din fecioara are o importanta teologica exceptionala. Pentru ca Mantuitorul lumii sa poata ispasi pacatele noastre si sa ne aduca mantuirea sufleteasca, El trebuia sa fie in aceeasi persoana om pe deplin, fara pacat si Ð in acelasi timp – Dumnezeu deplin. Nasterea din fecioara indeplineste aceste inalte exigente ceresti: singurul mod in care se putea naste Fiul lui Dumnezeu, ca fiinta omeneasca, era sa fie zamislit dintr-o femeie. Singurul mod in care putea fi om fara pacat era sa fie conceput de la Duhul Sfant. Singurul mod in care putea fi Prunc dumnezeiesc era sa-L aiba de Tata pe insusi Dumnezeu. Zamislirea lui Cristos nu s-a petrecut, asadar, pe cai firesti, ci prin mijloace supranaturale: „Sfantul care se va naste din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu”. Astfel, Isus Cristos ne este revelat ca persoana divina, fara pacat si cu doua naturi: dumnezeiasca si omeneasca.
Traind si suferind El insusi ca persoana umana, Isus are mila de slabiciunile noastre omenesti. Ca Fiu al lui Dumnezeu, el are puterea sa ne elibereze de povara pacatelor si sa ne scoata de sub puterea vicleana si mereu ispititoare a diavolului.