Marea Britanie a luat exemplu Franţei şi încearcă să scape de cerşetorii romi prin oferirea de locuri gratuite în autocarele şi avioanele spre România. O metodă ineficientă în cele mai multe situaţii.
În urmă cu zece zile, autorităţile britanice au reuşit să convingă 24 dintre cei 62 de cerşetori rromi din România să părăsească centrul Londrei, prin decontarea tuturor costurilor de transport. Deşi reprezentanţii administraţiei centrale susţin că aceasta este cea mai ieftină metodă de a elibera străzile Londrei de cerşetorii rromi, măsura pare a nu avea efect. Potrivit jurnaliştilor de la The Telegraph, care au vorbit cu jumătate dintre cei 24 de rromi care au acceptat să plece din Marea Britanie, imigranţii plănuiesc să se întoarcă în Regatul Unit cât mai curând.
Imigranţii care nu lucrează, nu se află la studii şi au depăşit termenul legal de şedere, de 90 de zile, sunt obligaţi să se întoarcă acasă, iar încălcarea normei se pedepseşte cu închisoarea. Cu toate acestea, cerşetorii rromi din parcurile londoneze refuză cu încăpăţânare să părăsească Marea Britanie, astfel că autorităţile britanice s-au văzut nevoite să le ofere transport gratuit până în România, la fel cum au făcut şi francezii. Chiar dacă acceptă de bunăvoie să plece din Londra, cerşetorii rromi promit că se vor întoarce.
Potrivit unui reportaj realizat de publicaţia britanică, rromii care au acceptat să plece din Londra, spun că se vor întoarce în capitala Regatului Unit alături de toată familia, pentru că “britanicii sunt mai generoşi, comparativ cu alte state din Europa”.
Citeşte şi Imigranţii români şi bulgari, ajutaţi să se integreze în oraşul german Dortmund
“Cu siguranţă mă întorc, nu am dubii în privinţa asta. De acolo pot să trimit banii copiilor şi putem trăi. Aici (în România – n.r.) nu am slujbă, nu am maşină, nu am nimic”, spune Sonia Sandu, imigrantă şi mamă a opt copii.
Femeia povesteşte jurnaliştilor că a locuit în parcul Lane, una dintre cele mai scumpe zone din Londra, şi susţine că strângea aproximativ 40 de lire pe zi din cerşit, de la arabi şi musulmani înstăriţi, care consideră că a da bani cerşetorilor este o datorie religioasă. În România, cerşitul îi aduce aproximativ 20 de lire pe lună, bani din care nu poate o întreţine o familie atât de mare.
O altă imigrantă româncă, Dănuşica Lăscărache, spune că a plecat în Londra să strângă bani pentru familie, după ce autorităţile din România au prins-o în timp ce vindea fier vechi, singura ei metodă de a obţine un venit.
“O să mă întorc în Londra în septembrie. Viaţa e foarte bună acolo. Pot găsi multă mâncare bună în gunoi”, spune femeia.
Fiica acesteia, Ana Maria, povesteşte că vrea să plece în Marea Britanie odată cu mama ei, pentru că mâncarea nu le ajunge şi nu au unde dormi.
“Ăsta e cel mai rău lucru din viaţa noastră. Trebuie să cerşim ca să trăim – suntem ca nişte câini”, a spus tânăra de 24 de ani.
Citeşte şi 5 imigranţi români suspectaţi de furt au fost arestaţi în Elveţia – presă
Alţi imigranţi găsiţi de reporterii de la The Telegraph afirmă că strângeau între 50 şi 70 de lire pe săptămână, fie din cerşit, fie din vânzarea de fier vechi. Unii dintre ei economisesc bani pentru a se întoarce în Marea Britanie, alţii spun că ar putea să aibă grijă de bătrâni, ar putea găti, ar putea face curăţenie, ba chiar şi muncă de salubritate, orice este nevoie pentru a strânge bani pentru familie.
Măsura de decontare a transportului a cheltuit 10.000 de lire din taxele pe care contribuabilii le plătesc, fără a lua în considerare celelalte costuri pentru igienizarea parcurilor naţionale.
“Până când cei suspectaţi că vin la cerşit în Marea Britanie nu vor fi opriţi la graniţă, autorităţile se vor juca mereu de-a v-aţi ascunselea prin centrul Londrei şi vor folosi banii contribuabililor pentru a curăţa mizeria”, spune Nickie Aiken, membru în Cabinetul pentru Protecţia Comunităţii.
Dincolo de toată măsurile prin care autorităţile britanice încearcă să reducă numărul de cerşetori, Marea Britanie nu poate interzice venirea imigranţilor, conform dreptul persoanelor la libera circulaţie, stipulat în regulamentele Uniunii Europene.
