Daca ne-am lua doar dupa subtitlul piesei, „20 de tripuri deep”, putem spune ca noul spectacol al lui Radu Afrim de la Odeon este foarte fidel conceptului.
Cam asa e „Cata speranta”, un spectacol de aproape trei ore, fara pauza, care arata ca un fel de cabaret absurd in care nimic nu are legatura cu nimic. Spectacolul este compus din cateva fragmente din piese ale dramaturgului israelian Hanoch Levin, puse laolalta dupa nici un criteriu. La acestea se adauga song-uri, intermezzo-uri, cioace à la Afrim. De altfel, nici din texte nu se poate spune cat ii apartin lui Levin si cat lui Afrim insusi.
Spectacolul incepe cu un monolog ironic la adresa spectacolelor lui Afrim. Ma indoiesc ca Levin a scris asa ceva, desi pe afis israelianul apare ca singur autor. In acest prim monolog, regizorul isi ia marja de siguranta si ne sugereaza ca, in cazul in care nu ne place spectacolul, suntem cam batuti in cap. Si daca nu ne place, zice el, e din cauza ca suntem deranjati de anumite cuvinte licentioase.
Sigur, e regretabil, e absurd ca s-a gasit, cu vreo doi ani in urma, un domn deputat care a sustinut ca spectacolul „Omul perna” de la Braila e pornografic si trebuie interzis (asta fara ca macar domnul parlamentar sa calce pe la teatru). Dar cu existenta cuvintelor licentioase in anumite montari s-a obisnuit incet-incet mai tot spectatorul roman. Problema e acolo unde aceste cuvinte sunt introduse fara nici un sens, fara nici o motivatie artistica. Si, in cazul de fata, repetarea excesiva a sintagmei „cacat-pisat” in chiar acest prim fragment al montarii de la Odeon e lipsita de sens. E doar ceva asemanator placerii copilului care a descoperit prima oara astfel de cuvinte si le repeta la nesfarsit pentru ca stie ca isi supara parintii.
„Ce e asta? MTV?”, ma intreba un amic dupa ce a iesit nervos de la un alt spectacol al lui Radu Afrim. Pentru ca intr-un videoclip singurul scop este „sa arate bine”. Cam asa e si in cazul acestui spectacol. Nu are nici un rost sa (te) intrebi de ce Britney Spears canta „Oops I did it again” pe Marte si nu pe o stanca langa mare. La fel, nu are nici o importanta daca decorul este compus din usi („Cata speranta”) sau din cuburi („Omul perna”). Nimeni nu se intreaba de ce Michael Jackson schimba zece costume intr-un videoclip de cinci minute. La fel nu are rost sa gasesti o motivatie pentru care in „Cata speranta” unii „merg cu capra”, altii joaca la bustul gol, altii isi tin sticla de Cola in chiloti. E „entertainment”. Dar ce ramane dincolo de asta? Ce e dincolo de cele cateva glumite, de cele cateva imagini „misto” din spectacol? E vreo diferenta intre „entertainmentul” cu pretentii de arta si cel de la MTV?
Referintele sale la cultura pop au avut succes si nu e greu de inteles cum de regizorul are atat de multi fani. Surprinzator e ca stilul sau a prins si la multi oameni veniti din cultura „de ce-ului” a acelui tip de public care e obisnuit sa analizeze spectacolul prin prisma motivatiilor scenice si a conceptului.
Afrim este un maestru al imaginilor si al actiunilor scenice. Face tot posibilul sa nu isi lase spectatorul sa se plictiseasca. Pacat, insa, ca pe cat de mult se gandeste la forma, pe atat de putina importanta acorda continutului. Afrim are un stil inconfundabil. E suficient sa privesti o fotografie dintr-un spectacol, sa vezi doua secunde din altul si sa iti dai seama ca e o montare de Afrim. Dar, daca e un text de Visniec sau Levin, Laura Cerniauskaite ori Aglaia Veteranyi, e totuna. Toate spectacolele arata la fel. Regizorul se autocopiaza la infinit.
In „Cata speranta” sunt de retinut monologul Dorinei Lazar si cel al Rodicai Mandache. Macar se inteleg si comicul, si absurdul textului. „Cata speranta” este si unul dintre putinele spectacole la care merita cumparat caietul-program: pentru ca include un CD cu muzica din spectacol. In rest, se recomanda doar fanilor lui Afrim.
Cata speranta
Durata: 2h 50’
Autor: Hanoch Levin. Traducerea: Doru Mares. Regia: Radu Afrim. Cu: Dorina Lazar, Ionel Mihailescu, Virginia Rogin, Gabriel Spahiu, Antoaneta Zaharia, Rodica Mandache, Pavel Bartos.
Teatrul Odeon (Calea Victoriei nr. 40-42, tel. 021. 314.72.34). Pret bilet: 12 – 30 lei.
