Detroit, fieful celor „Big Three” – General Motors, Ford şi Chrysler –, este în faliment. Datoria publică acumulată a devenit nesustenabilă – 18,5 miliarde dolari, o datorie vertiginoasă, construită, aşa cum arată expertul mandatat de guvernatorul statului Michigan, pe ani de proastă gestiune financiară, pe exodul populaţiei şi dezindustrializare. „Iau această decizie dificilă pentru ca locuitorii Detroitului să aibă acces la serviciile publice cele mai elementare şi pentru ca Detroit să reînceapă pe baze financiare solide care îi vor permite să se dezvolte în viitor“, a explicat guvernatorul Rick Snyder, precizând într-un comunicat că „falimentul este unica soluţie ce va permite Detroitului să redevină stabil şi viabil”.
Amy Brundage, un purtător de cuvânt al Casei Albe, a asigurat că preşedintele Barack Obama şi membrii echipei sale „continuă să supravegheze îndeaproape situaţia din Detroit”. Actuala situaţie nu este deloc întâmplătoare, arată un studiu realizat la începutul lunii iulie de doi analişti americani. Planul draconic de restructurare a datoriei oraşului, prezentat în iunie, nu prevedea intervenţia directă a statului şi deci nu era decât un preludiu spre faliment sigur. Studiul arată mai multe motive care explică falimentul „Motor City”. Populaţia în scădere liberă, şomajul-record, deşertificarea şi criza imobiliară care au contribuit la golirea seifurilor primăriei, cheltuielile crescute, municipalitatea trebuind să asigure plata salariilor şi a pensiilor, sincopa serviciilor publice, multe echipamente fiind abandonate şi prost întreţinute.
În plus, Detroit a devenit oraşul crimei, insecuritatea cangrenând oraşul, a cărui reputaţie este catastrofală. Numărul crimelor este de cinci ori mai mare decât media naţională – mai mare decât în orice alt mare oraş din ţară. Expertul Kevyn Orr, mandatat de guvernatorul Rick Snyder pentru a gestiona problemele oraşului, invoca proasta gestiune financiară internă, dar şi luptele politice în sânul guvernului statului Michigan, care au condus la situaţia actuală. Următoarea etapă prevede ca un judecător să decidă dacă Detroit se poate plasa sub protecţia legii falimentului care îi va permite restructurarea datoriei. Guvernatorul Snyder a declarat că acest eveniment este „ocazia de a pune capăt celor 60 de ani de declin” şi de a reveni la un nou oraş, „mai puternic şi mai bun”.
Declin economic
Dincolo de aspectele strict juridice şi financiare ale afacerii, falimentul oraşului Detroit reflectă căderea industriei automobilului, a unei ramuri întregi a industriei americane care a cunoscut apogeul la începutul secolului trecut. Motor City nu este un supranume uzurpat. Detroit era sediul celor „Big Three”, „cei trei granzi”, pentru cei trei mari constructori de maşini din SUA – Ford, Chrysler şi General Motors. Destinele acestei industrii şi ale oraşului sunt strâns legate, iar acest declin este un simbol al declinului industriei americane în general. Mai ales că Detroit nu s-a diversificat. Putea deveni leagănul industriei muzicale. La Detroit s-a născut în 1959 Motown (pentru Motor Town), celebra casă de discuri a muzicii soul, a rrhythm & blues-ului. Dar în final casa s-a mutat, asemenea locuitorilor, la începutul anilor 1970, pentru a se instala la Los Angeles.
În ultimii 60 de ani, Detroit a pierdut jumătate din populaţia sa, trecând de la cele peste 2 milioane de locuitori la 700.000 în prezent. Exodul a debutat în anii 1950 şi s-a accelerat după grevele din iulie 1967, cele mai sângeroase din istoria Statelor Unite (43 morţi, 467 răniţi, peste 2.000 clădiri distruse). O populaţie divizată a reprezentat venituri mai reduse pentru primărie. În acelaşi timp, populaţia activă s-a redus masiv. În prezent există doi pensionari la un locuitor activ. Rata şomajului a depăşit 19%, dublu faţă de rata naţională. În urmă cu şapte decenii, locuitorii din Detroit aveau cel mai ridicat nivel de trai din SUA, astăzi rata criminalităţii este una dintre cele mai mari din ţară.
Detroit nu şi-a revenit niciodată cu adevărat din Marea Depresiune din anii ’30 şi a început să suporte consecinţele sociale ale delocalizării încă din anii ’50. Fondat în urmă cu 300 de ani de un francez, Detroit arată acum că nu are decât automobilul în sânge. Oraş arhetipal al secolului al XX-lea, un adevărat Babilon, acum a devenit un oraş vid, un „vestigiu al visului american”. În 1950, Detroit era locuit de albi în proporţie de 82%. Fuga acestora după revoltele rasiale din 1967 a inversat raportul – 82% din populaţia oraşului este afro-americană. După ce criza financiară din 2008 a redus costul vieţii în periferii, populaţia de culoare a părăsit centrul oraşului.
Ruinele visului american?
Maşinile au dispărut şi numeroşii locuitori plecaţi nu au mai revenit. 76.000 de case şi clădiri din cartiere altădată prospere sunt abandonate, vaste uzine în ruine par monumente ale apogeului industriei Americii. Optimiştii consideră însă că Detroit poate depăşi situaţia. Desigur că reînvierea oraşului nu poate fi aşteptată de la o zi la alta. Nici un alt oraş nu ilustrează mai bine scenariul de coşmar al unui economist – industria în prăbuşire declanşează un declin rapid al populaţiei, în punctul în care nu mai reprezintă o reţetă fiscală pentru a răspunde pensiilor şi costurilor pentru sănătate sau pentru banii necesari menţinerii serviciilor publice. În cererea Detroitului pentru protecţia contra creditorilor, Kevyn Orr a declarat că până în 2017, 65% din obligaţiile financiare ale oraşului vor reprezenta costurile „moştenite“ ale datoriei americane. În prezent, 40% din instalaţiile de iluminat public sunt distruse şi în medie, este necesară o oră pentru serviciile de poliţie şi ambulanţă pentru a răspunde apelurilor de urgenţă.
Crimele bandelor crimei organizate sunt comise în clădiri goale care apoi sunt incendiate, interlopii ştiind că serviciile de urgenţă nu vor încerca să caute. Furturile în zonele abandonate se accelerează şi în ultimul deceniu populaţia Detroitului a scăzut cu 26%. Rezidenţii rămaşi în oraş, în cartiere ca Brightmoor, sunt asediaţi de acte de vandalism şi criminalitate. Străzile au fost transformate în depozite ad-hoc de pneuri de maşini şi de ambarcaţiuni abandonate. Uzinele şi casele au fost jefuite de orice obiect de valoare. Analfabetismul afectează 47%, jumătate din adulţii din anumite sectoare sunt şomeri şi în numeroase cartiere singurul semn de activitate este, în mod penibil, legat de magazinele care vând alcool.
