0.6 C
București
duminică, 24 noiembrie 2024
AcasăSpecialMoştenirea lui Vadim

Moştenirea lui Vadim

Vadim personal e azi aproape un zero. Dar moştenirea sa publicistică şi politică e cum nu se poate mai actuală: campaniile de ură şi de discreditare, conspiraţionismul, apelul la afecte iraţionale, naţionalismul, antioccidentalismul, mahalagismul.

Se întâmplă lucruri importante, neobişnuite, ba chiar uimitoare şi în România: dacă ni s-ar fi vorbit de ele acum zece ani, le-am fi tratat ca pe o glumă bu­nă. Iar când au sosit, nu le dăm cuvenita atenţie: Va­dim Tudor a fost dat afară din PRM! S-a ţinut un congres al partidului, „tribunul“ nu a luat decât vreo şase voturi şi – marş afară! Cu ce am putea com­para acest uriaş eveniment? Să spunem că e ca şi când Jupiter ar fi fost izgonit din Olimp sau con­te­le Dracula ar fi fost alungat de vampiri? Ceva de acest tip, doar că, dacă ne amintim bine, nici mă­car asta nu e suficient, fiindcă Jupiter nu a făcut el însuşi Olimpul, iar vampiri au existat chiar şi îna­in­te de bine cunoscutul şi apreciatul lor principe car­patin. Să mai notăm şi că Jupiterul nostru a fost în­locuit la conducere de un fel de Apollo mărunţel: Gheorghe Funar, cel care, pe vremuri, din fierbinte patriotism ar fi vopsit până şi pubelele Clujului în roş-galben-albastru, dacă n-ar fi fost bătut în alegeri de Emil Boc în 2004.

Adevărul e că de câţiva ani se cam încheiase cu Va­dim: semăna tot mai mult cu un cocoş bătrân şi năpârlit, pus în vitrină mai mult pentru distracţie. Mai se înfoia uneori, când era chemat – nu prea des – la vreun post de televiziune generos, încerca să ameninţe puţin cu pliscul tocit, dar nu-l mai lua nimeni în serios. Stârnea zâmbete indulgente şi chiar puţină compasiune. Adevărul e că insul fusese întotdeauna puţin bufon; diferenţa e că acum însă toată lumea o vede.

N-ar trebui totuşi să uităm că – bufon sau nu – Va­dim a fost unul dintre inşii care au adus imense de­servicii spiritului public din România ultimelor do­uă decenii. Năvălind brutal în presă şi în viaţa po­litică, la începutul anilor ‘90, C.V. Tudor a fost un au­tentic deschizător de drum: el a creat un stan­dard inversat, de abjecţie verbală şi ură publică, pe ca­re încet-încet l-au preluat şi mulţi alţii. El e cel ca­re a obişnuit publicul românesc că, pentru a-ţi dis­credita un adversar politic, poţi arunca orice calomnie, poţi utiliza orice sudalmă, poţi distruge reputaţii şi târî în noroi pe oricine; contează numai efectul. A avut nenumărate procese, dar asta nu l-a împiedicat să continue.

Citeşte continuarea în Revista 22.

Cele mai citite

Alegeri prezidențiale 2024: Peste 53.000 de români au votat deja în străinătate până sâmbătă dimineață

Votul pentru alegerile prezidențiale din 2024 a început vineri în cele 951 de secții organizate în străinătate. Românii aflați în afara granițelor pot vota...

Soldați nord-coreeni, pregătiți să lupte alături de Rusia împotriva Ucrainei, avertizează șeful Pentagonului

Mii de soldați nord-coreeni aflați în Rusia sunt pe punctul de a intra în luptele împotriva Ucrainei, a declarat Lloyd Austin, secretarul american al...

Alegeri prezidențiale 2024: Peste 53.000 de români au votat deja în străinătate până sâmbătă dimineață

Votul pentru alegerile prezidențiale din 2024 a început vineri în cele 951 de secții organizate în străinătate. Românii aflați în afara granițelor pot vota...
Ultima oră
Pe aceeași temă