Editura Scrisul Romanesc publica studiul unor tineri cercetatori, Teodora Albu si Emil Istocescu, dedicat ciclului sorescian La lilieci. Subintitulata, destul de pretios, Exegeza, deschidere hermeneutica, lucrarea este prefatata de profesorul si criticul George Sorescu, fratele poetului, care-i scoate in evidenta calitatile.
Avem de-a face cu o carte care in nici un caz nu vrea sa se puna in prim plan pe ea insasi, ci doar – acest lucru e foarte important – sa recupereze dintr-o inevitabila uitare o dimensiune esentiala a celui care a fost remarcabilul poet Marin Sorescu. De aceea, cartea are si un caracter didactic, dar in sensul bun al cuvantului.
Cel care a facut o frumoasa cariera internationala, gratie in primul rand teatrului sau extrem de original, este in acelasi timp si creatorul unui ciclu de poeme cu o marca locala foarte accentuata. La lilieci e format din sase volume, acopera aproape douazeci de ani din viata poetului si, din cate aflam acum – fiindca nu le-am numarat niciodata -, include 385 de poeme. Am primit astfel un formidabil document artistic si etnografic al unei sectiuni din Oltenia cea noduroasa.
Autorii cartii au avut rabdare, au analizat poem cu poem si au alcatuit chiar un dictionar al regionalismelor, punand accent pe caracterul poetic al acelor termeni pe care limba literara nu a avut cum sa-i asimileze.
De asemenea, au facut un inventar al personajelor si au scanat din punct de vedere toponimic zona respectiva. Asaza epoeea lui Sorescu alaturi de mari texte ale literaturii universale, dar nu cred ca o asemenea comparatie este importanta, ci seriozitatea cu care cercetatorii investigheaza un univers ametitor de original.
Obiceiurile taranilor, felul cum ei traiesc simplu, brutal si paradoxal pentru cel de la oras, ne sunt redate in toata ciudatenia lor. Autorii ne prezinta si cam tot ce s-a scris de-a lungul anilor dspre ciclul La lilieci.
Amuzant este un lucru. Multi il citeaza pe Sorescu si poezia sa, dar nu stiu ce sunt liliecii. La lilieci e de fapt cimitirul din Bulzesti, de aici caracterul deschis al operei spre lumea de dincolo, pe care apucaturile sucite ale oamenilor nu o obtureaza. O observatie: nu e demonic, cum spun cei doi autori, ci daimonic, cu totul altceva…
