TPI a oferit foarte putine detalii privind moartea lui Milosevici. Potrivit postului B92, in momentul descoperirii cadavrului, Milosevici ar fi fost mort „de cateva ore”. In afara de asta, nimic. Aceasta tacere a alimentat speculatiile si zvonurile. Unul dintre fostii sai aparatori, Zdenko Tomanovici, a provocat un soc in momentul in care a declarat ca Slobodan Milosevici insusi i s-a plans ca au existat mai multe tentative de a-l otravi cand era in inchisoare. El a afirmat ca vineri Milosevici ar fi trimis o scrisoare ambasadei ruse in care ar fi scris negru pe alb „Vor sa ma otraveasca!”. Tomanovici a precizat, de asemenea, ca a cerut, dupa ce s-a consultat cu familia fostului dictator, ca autopsia sa se efectueze la Moscova si ca ar fi informat ambasada rusa la Belgrad asupra acestei cereri. Oficialii TPI nu au raspuns acestei solicitari, iar procurorul-sef Carla del Ponte a refuzat ieri, intr-o conferinta de presa, sa comenteze ceea ce a numit „simple zvonuri”. Potrivit Carlei del Ponte, singurele explicatii posibile sunt moartea naturala sau sinuciderea.
Sinucidere?
Ipoteza sinuciderii a fost evocata cu insistenta sambata, sub influenta recentei sinucideri a fostului lider al sarbilor din Kraina, Milan Babici, si a unei istorii marcate de mai multe sinucideri – ambii parinti si, se pare, un bunic – in familia Milosevici. Cu toate acestea, unul dintre avocatii sai numiti din oficiu, Steven Kay, a exclus la BBC posibilitatea ca fostul dictator sa se fi sinucis: „Mi-a spus in urma cu cateva saptamani ca n-are nici cea mai mica intentie sa-si puna capat zilelor. Dimpotriva, lucra foarte mult la apararea sa si era hotarat sa se bata pentru procesul sau”. Kay a mai spus ca Milosevici avea o cu totul alta atitudine fata de sinucidere decat familia sa. Autopsia si examenul toxicologic desfasurate ieri la institutul medico-legal olandez urmau sa dezlege atat misterul sinuciderii, cat si pe cel al posibilei otraviri. In conditiile numeroaselor suspiciuni exprimate mai ales de fortele politice nationaliste si de presa de la Belgrad, guvernul Serbiei a solicitat prezenta unui medic sarb la autopsie. TPI a acceptat cererea, medicul-sef al Consiliului National Sarb de Cooperare cu TPI urmand sa asiste la autopsie.
TPI, acuzat de crima
Membri ai familiei, dar si aliati politici si avocati ai lui Milosevici nu au pierdut prilejul sa acuze TPI pentru moartea „macelarului din Balcani”. Milosevici suferea de hipertensiune arteriala si probleme cardiovasculare. In februarie, Steven Kay a depus o cerere la TPI pentru a i se permite clientului sau sa fie tratat la Institutul Inimii de la Moscova, dupa ce medicii au recomandat ca detinutul sa fie monitorizat de un cardiolog. Pe 24 februarie judecatorii au respins cererea, partial pentru ca s-au temut ca Milosevici nu se mai intoarce, partial pentru ca apararea nu a demonstrat ca acelasi tratament nu putea fi oferit la Haga, mai ales ca unul dintre medicii personali ai lui Milosevici era rus.
Fratele lui Slobo, Borislav, a acuzat TPI ca „poarta intreaga responsabilitate” pentru moartea lui Milosevici si ca este „un tribunal politic al NATO”. Mirijana Markovici, vaduva dictatorului, poreclita „Lady Macbeth a Balcanilor” a afirmat ca „TPI mi-a ucis sotul”, in vreme ce mai multe ziare belgradene au acuzat TPI de asasinat. Aceeasi pozitie a fost exprimata si de reprezentantii Partidului Socialist al Sarbilor, dar si de politicieni rusi, printre care vicepresedintele Dumei, Liubov Sliska, sau seful comunist Ghenadi Ziuganov.
Autoritatile de la Moscova si-au exprimat regretul, fara sa intre in polemica deschisa cu TPI, ca „garantiile oferite nu au fost acceptate de tribunal iar Slobodan Milosevici nu a putut fi tratat la Moscova”.
Dintre vocile occidentale s-a re-marcat cea a lui Jacques Verges, avocat francez, membru al „Comi-tetului International pentru apararea lui Slobodan Milosevici”, care a caracterizat TPI drept „un tribunal de asasini”. Jacques Verges a fost avocatul criminalului de razboi nazist Klaus Barbie.
Inmormantarea, o dilema
Fie ca a fost otravit, s-a sinucis, a murit din cauza neglijentei TPI sau i-a sunat pur si simplu ceasul, pentru autoritatile de la Belgrad a aparut o noua durere de cap: funeraliile. Mai intai, a aparut, nu se stie de unde, o speculatie ca Milosevici, daca nu a fost tratat, cel putin va fi inmormantat la Moscova. Fratele Borislav si-a exprimat optiunea pentru tara natala, desi a recunoscut ca nu l-a consultat nimeni.
Partidul Socialist, fidel liderului sau istoric, a cerut, prin vocea lui Ivita Dacici, ca Milosevici sa fie inmormantat nici mai mult nici, mai putin decat pe Aleea celor Mari a principalului cimitir din Belgrad. O problema in acest sens ar fi ca doi dintre membrii familiei, Mira Markovici si fiul Marko, sunt dati in urmarire in Serbia pentru coruptie si pentru complicitate la diferite crime si se afla in prezent in refugiu… in Rusia. Ar mai fi si imprejurarea ca, intr-o tara unde sentimentele nationaliste sunt atat de puternice, mormantul lui Slobodan Milosevici ar putea deveni cu usurinta loc de pelerinaj pentru adepti.
O a treia varianta a fost oferita de fiica lui Milosevici, Marija, care a declarat ca tatal ei ar trebui inmormantat la Lijeva Reka, in Muntenegru, orasul natal al tatalui lui Milosevici.
