Mulţi analişti au prezis, odată cu venirea la putere, în 1994, a lui Kim Jong-il, autointitulat „liderul iubit” (spre deosebire de tatăl şi predecesorul său Kim il Sung, care era numit „liderul cel mare”) ,că acesta nu va putea rezista pentru multă vreme în fruntea statului nord-coreean: nu neapărat din cauza figurii sale comune, puţin plinuţă, completată de nişte pantofi cu toc, ci pentru că părea să îi lipsească flerul populist al părintelui său. În plus, Kim Jong-il nu dispunea iniţial de susţinere nici în cadrul armatei, cea mai importantă instituţie din statul totalitar, nici în interiorul familiei sale, care deţinea mai multe poziţii cheie din stat.
Însă, după cum scrie autorul obituarului lui Kim Jong-il din cotidianul britanic The Telegraph, forţa şi abilitatea acestuia au întrecut aşteptările analiştilor: Kim nu numai că a continuat cultul personalităţii instaurat de tatăl său, dar a reuşit chiar să îl ducă pe noi culmi. Filozofia sa s-a bazat pe acelaşi „amalgam de represiune stalinistă, izolare totală faţă de exterior şi o ostilitate paranoidă la adresa Coreei de Sud şi aliaţilor săi” creat de tatăl său, consideră The Telegraph, iar această „combinaţie de barbarism, izolare şi excentricitate a fost un coşmar Orwellian pe lângă care Albania lui Enver Hoxha era un bastion de iluminare liberală”.
Deşi Kim Jong-il s-a născut în Siberia, unde părinţii săi se refugiaseră din calea armatei japoneze, cultul persoanei sale se bazează pe o legendă conform căreia Kim ar fi venit pe lume pe muntele Paektu, aflat la graniţa cu China, socotit drept „locul de naştere” al poporului coreean – iar la naşterea sa, o rândunică ar fi coborât din cer pentru a anunţa „venirea unui general deosebit, care va conduce întreaga lume”. De asemenea, o stea foarte luminoasă ar fi strălucit deasupra muntelui în acea zi.
Adevărul despre viaţa lui Kim Jong-il înainte de ascensiunea sa la putere este puţin cunoscut; se ştie doar că a absolvit universitatea Kim il Sung, din Phenian, şi că s-a antrenat ca pilot de avion în fosta Germanie de Est. În 1975 a devenit membru al biroului politic şi totodată responsabil pentru cultură. Legenda spune că în următorii doi ani ar fi compus şase opere („mai bune decât tot ce există în istoria muzicii”, se remarcă în biografia sa oficială) – însă mai probabil este că în acea vreme Kim Jong-il a dedicat o mare parte a timpului principalelor sale plăceri: alcoolul (se spune că liderul nord-coreean ar fi consumat annual coniac în valoare de 700.000 de dolari, în timp ce în ţara sa venitul mediu anual pe cap de locuitor este de 900 de dolari), femeile, maşinile scumpe şi filmele din seriile James Bond şi Rambo. Pe de altă parte, venirea sa la putere în 1994 a coincis cu înteţirea eforturilor de a obţine bomba atomică – încununate cu succes în 2006, dar şi cu sărăcirea din ce în ce mai mare populaţiei: în primii zece ani ai conducerii sale, între 2 şi 3 milioane de oameni (10% din întreaga populaţie) au murit de inaniţie.
O rachetă simbolică
Moartea liderului nord-coreean a provocat reacţii immediate în Coreea de Sud, unde preşedintele Lee Myung-bak a convocat de urgenţă Consiliul Naţional de Securitate şi a cerut tuturor membrilor guvernului să fie la post, în timp ce armata a declarat starea de alertă şi a cerut Statelor Unite, care staţionează 28.500 de soldaţi în ţara asiatică, să îşi înteţească supravegherea aeriană şi prin satelit a nordului. Armata nord-coreeană a efectuat, la numai câteva ore după moartea liderului său, testul unei rachete cu rază scurtă de acţiune – menit, după cum relatează agenţia de ştiri Reuters, să arate întregii lumi că decesul lui Kim Jung-il nu va aduce după sine nici o schimbare în politica statului comunist.
Bursele din Asia au căzut în cursul zilei de luni, închizând cu pierderi situate între 1,3% la Tokio şi 3,4% la Seul. Conform analistului economic Hiroyuki Fukunaga, citat de publicaţia germană Der Spiegel, investitorii din Asia se tem că ar putea creşte instabilitatea regiunii în cazul în care va apărea o scindare în cercul elitelor politice şi militare nord-coreene. De asemenea, Fukunaga este de părere că urmaşul lui Kim Jong-il ar putea provoca ţările vecine printr-un act de forţă, pentru a îşi stabiliza poziţia în interiorul ţării.
Administraţia Obama, care plănuia să îşi facă publică noua politică faţă de Coreea de Nord în acestă săptămână, va reanaliza probabil situaţia, conform Der Spiegel. Profesorul Steve Tsang, directorul Institutului de Politică Chineză al universităţii Nottingham, a declarat pentru The Telegraph că o opţiune a Statelor Unite ar putea fi să ofere Phenianului ajutor financiar şi economic în schimbul renunţării acestuia la programul nuclear. China, pe de altă parte, ar putea prefera stabilitatea în locul schimbărilor în statul comunist: o implozie a actualului regim de la Fenian ar putea aduce Chinei un val de refugiaţi greu de administrat.
Cine este noul conducător?
Urmaşul desemnat de Kim Jung-il este fiul său cel mai mic, Kim Jong-un, în vârstă de 29 de ani. După ce a făcut şcoala în Elveţia între 1998-2000, acesta a urmat Academia Militară din Phenian până în 2007, şi este astăzi general în armata nord-coreeană şi membru al Comisiei Naţionale a Apărării. Alte detalii despre el nu sunt cunoscute: „nimeni nu ştie ce gândesc el şi apropiaţii săi, iar experienţă în politica externă nu are deloc”, conform Der Spiegel. Numirea sa a fost însă aprobată de conducerea de la Beijing, unde tânărul a fost introdus de tatăl său cadrelor superioare ale Partidului Comunist. Rămâne de văzut dacă Kim Jung-il va fi un nou Kim Il Sung – sau, după cum speră mulţi, un nou Gorbaciov.
