În ultimii ani, în rândul opiniei publice din România s-au vehiculat diverse mituri legate de boala Lyme. În acest context, specialiştii români atrag atenţia asupra importanţei informării corecte despre ce înseamnă această afecțiune, cum trebuie acționat și care sunt riscurile atunci când vine vorba de înţepătura de căpușă.
Boala Lyme sau Borelioza Lyme este o boală infecţioasă produsă de bacteria Borrelia Burgdorferi şi transmisă omului prin înţepătura de căpuşă. Este important de știut că nu toate căpuşele sunt purtătoare de această bacterie şi că nu toate înţepăturile de căpuşe produc boala Lyme.
„Boala Lyme poate fi prevenită simplu prin înlăturarea căpuşei, toaletarea plăgii şi administrarea unei doze de antibiotic, la indicația medicului. Stadiile secundare şi terţiare ale acestei afecţiuni sunt foarte rare şi nu reprezintă în niciun caz o problemă de sănătate publică. Pentru a evita diagnosticul eronat, tratamentul prelungit şi nejustificat cu antibiotice, care este deosebit de periculos pentru pacienţi, recomandarea noastră pentru public este de a se prezenta doar la clinici şi spitale de boli infecţioase pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului”, a spus conf. dr. Alexandru Rafila, în cadrul conferinţei de presă „Mituri şi adevăruri în boala Lyme”, organizată cu ocazia simpozionului „Infecţiile transmise prin vectori în contextul globalizării şi al schimbărilor climatice”.
În prima fază, boala Lyme apare fără simptome sau cu manifestări minime de tip gripal, de aceea trece deseori neobservată. Muşcătura de căpuşă poate cauza o eruţie sub forma unui punct roşiatic pe piele, dar nu în toate cazurile. Unele persoane pot observa doar o schimbare în starea de spirit sau un sentiment general de oboseală. După o perioadă de câteva săptămâni, simptomele dispar, dar bacteria rămâne şi se înmulţeşte în organism. În faza următoare a bolii pot apărea simptome dintre cele mai diferite: dermatologice, neurologice, cardiologice, oftalmologice, articulare şi chiar psihiatrice.
Boala Lyme este atent monitorizată în România din anul 2010, când au fost diagnosticate 312 cazuri. Potrivit Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, în 2011, din cele 861 de cazuri semnalate, doar 354 au fost confirmate, în 2012 au fost depistate 1.762 de cazuri, iar în în 2013 au fost diagnosticate 1.052 de cazuri de boală Lyme, cu 60% mai puţine decât în anul precedent.
România nu se află într-o zonă geografică în care incidenţa bolilor transmise prin ţânţari, muşte, căpuşe şi alţi vectori să fie ridicată, dar, cu toate acestea, modificările climatice din ultimii ani, transporturile şi turismul internaţional au favorizat apariţia acestor afecțiuni în zone în care până acum nu erau raportate astfel de cazuri. Drept urmare, anumite boli transmise prin vectori au început să fie identificate şi în țara noastră.
„Malaria, febra dengue şi febra galbenă reprezintă cazuri de import în Uniunea Europeană, însă probleme medicale precum infecţia cu virusul West Nile, febra Chikungunya şi boala Lyme apar în fiecare an în Europa, inclusiv în România”, a declarat conf. dr. Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, adăugând că bolile transmise prin vectori constituie o problemă de sănătate publică la nivel global, reprezentând aproximativ 17% din patologia infecţioasă.
În fiecare an, la nivel mondial, se înregistrează peste un miliard de cazuri de malarie, febră dengue, boală Lyme sau febra galbenă, boli purtate de ţânţari, muşte, căpuşe şi alţi vectori, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). În ciuda faptului că majoritatea acestor boli pot fi prevenite şi tratate cu succes, anual ele sunt răspunzătoare de mai mult de un milion de decese. De asemenea, datele OMS la nivel global arată că peste 600.000 de persoane mor anual din cauza malariei, în timp ce boala Chagas, leishmanioza şi schistosomiaza afectează câteva milioane de oameni.
