Eu, unul, nu inteleg de ce i se da atata atentie lui Miron Cosma. Evident, daca il vezi pe strada sau intr-un supermarket, intorci capul dupa el si nu ai cum sa nu exclami: Oho, ia uite cine e! Dar aceasta reactie pur omeneasca nu are nici o legatura cu atentia exagerata care i se acorda de catre anumite trusturi media interesate pana la urma doar in cresterea audientei si nu neaparat in aflarea unor adevaruri marete.
Traim de altminteri intr-o superba naivitate: Miron Cosma a tacut pana acum si de acum incolo va vorbi. Cand el va deschide gura tunetul se va abate asupra acelora care ne-au facut rau si ne-au impins in fundatura. Miron Cosma, spus pe sleau, il va da in gat pe Ion Iliescu si in sfarsit batranul si harsitul comunist va fi doborat fara putinta vreunei reveniri.
De ce spun ca o asemenea judecata este naiva?
Fiindca, potrivit unei asemenea judecati, liderul de odinioara al minerilor, Luceafarul huilei etc., etc., apare in ipostaza de reprezentant al binelui si prin contrast fostul presedinte al tarii, "ultimul pe lista", "emanatul" etc., etc., in postura diabolicului manipulator. Doar ca nici pe de parte nu poate fi vorba de o asemenea opozitie schematica, desenata in alb si negru. Miron Cosma nu a fost o simpla jucarie in mana lui Ion Iliescu. Amandoi au incercat sa profite unul de celalalt. Primul, care pana atunci slujise ca (sub)inginer intr-un abataj minier si nu vedea alta perspectiva intr-o viata anonima, dar era ahtiat de celebritate si de a-si depasi conditia obscura, a inteles ca in sfarsit steaua lui poate urca insfacand prilejul oferit o data cu marea tulburare a anului 1990. A doilea avea nevoie de o parada de forta bruta, elementara, animalica prin care descarca toate resentimentele acumulate impotriva acelora care-l ofensau. Declarase inca din 22 decembrie 1989 ca Romania va fi un stat democratic, pluripartinic. A scos acea porumbita din gura ca nu avea incotro, dar in adancul adancului sinelui sau regreta. A avut in favoarea sa la alegerile din 20 mai aproape 90 la suta dintre voturile exprimate, dar Piata Universitatii inflamata seara de seara era ca un furuncul care-l agasa si de care voia sa scape. Cum? Simpla interventie a fortelor de ordine i se parea insuficient de punitiva, avea nevoie ca furia sa personala pe Piata sa asume un aspect mult mai convingator, sa se reverse toate fluviile tarii peste acea "mana de golani" si de a o matura de pe fata pamantului. Minerii erau cea mai potrivita categorie socioprofesionala care sa faca asa ceva. Cu ce pret nu mai spunem!
Iata ca dupa aproape 20 de ani, Miron Cosma, instrumentul deloc inocent al acelui plan diabolic, dupa ceva puscarie, unde a mai jucat si tenis cu piciorul, revine in libertate ca o vedeta, face declaratii peste declaratii, poate nu a mai cerut bani ca prima data la iesirea in public sau cine stie?
La urma urmei, asta-i situatia. Cei care au lovit, au spart, folositi sau nu – dar istoria ne-a invatat ca pana si cele mai rudimentare unelte au creier –, toti acestia ajung vedete fiindca stomacul actualei societati vrea sa consume, ca doar de aia se cheama societate de consum. Daca Plesita apare la televizor, de ce sa nu apara si Cosma? Doar cei batuti si torturati, injositi si umiliti nu mai apar nicaieri si nici nu vor asa ceva fiindca au spus de atatea ori ca este indecent ca in vazul lumii sa-ti deschizi sufletul, suferind fiindca oricum nimeni nu te va intelege si nu te va compatimi. De altminteri, nu ati observat ca in cazul unui reportaj in care e vorba de un viol, victima isi ascunde fata, pe cand violatorul nu se jeneaza de fapta sa si se lasa filmat? Aceasta este si istoria noastra recenta: un viol cumplit. Cei violati si batjocoriti isi acopera rusinea si suferinta, cei care au violat si si-au batut joc ies in primul rand, isi aranjeaza freza, accepta si machiajul, sunt mari actori pe scena marii imposturi. Asa cum spune limba de lemn, comentariile sunt de prisos…
