Intr-un interviu aparut marti in Gazeta de Sud, antrenorul echipei Sahtior Donetk, Mircea Lucescu, a afirmat ca Valentin Ceausescu i-a cerut de doua ori sa fuga din tara inainte de 1989, pentru ca in fotbalul romanesc sa ramana doar Steaua.
Reproducem discutia consemnata de reporterul Gazetei de Sud:
Reporter: In 2008, dupa 17 ani de la eventul cucerit de o echipa din provincie, Universitatea Craiova, o alta formatie, CFR Cluj, a reusit aceeasi performanta. Ce credeti ca va fi acum?
Mircea Lucescu: Va fi o reactie foarte puternica a echipelor din Bucuresti, dar eu vad tot pe CFR favorita. Ardelenii au gustat din cupa succesului si vor sa recidiveze. Nu vor renunta usor la performanta din sezonul trecut. Probabil se va repeta istoria de dupa razboi a titlurilor cucerite de formatii din provincie. Petrolul a castigat doi ani la rand campionatul (n.r. – 1958, 1959), apoi UTA Arad (n.r. – 1969, 1970), dupa care Craiova (n.r. – 1980, 1981). Ce vreau sa spun… cand o echipa din provincie reuseste sa castige un titlu, al doilea an recidiveaza. Este istorie ceea ce spun eu acum, dar s-ar putea repeta si in acest sezon. De altfel, nu vad alte formatii care ar putea s-o intreaca pe cea a "ceferistilor", chiar daca Dinamo, Steaua si Rapid emit pretentii. Zic ca aceste trei formatii din Capitala nu sunt de nivelul CFR-ului. Steaua, de exemplu, a si vandut, trebuie sa-si refaca echipa si nu stiu in ce masura va reusi sa se lupte cu CFR Cluj, care, iata, s-a intarit si in aceasta vara.
R: Ce ziceti de Universitatea Craiova?
M.L.: Nu comentez nimic de echipa actuala deoarece nu o cunosc, n-am vazut-o jucand. Stiu doar ca in 2005 Stiinta a apus, a retrogradat. De atunci nu mai stiu ce se intampla la Craiova, dar, oricum, echipa nu a mai reusit sa fie in prim-plan.
R: Exista o noua generatie talentata, iar finantatorul Craiovei sustine ca s-ar putea obtine o calificare in cupele europene.
M.L.: Acest obiectiv, de revenire in cupele europene cu o echipa de tineri fara experienta, va fi foarte greu de realizat intr-un campionat precum cel al Romaniei de azi, totusi puternic. Conteaza foarte mult experienta competitionala a jucatorilor, plus atmosfera care este in jurul unei echipe. Si totul se face prin investitii. Banii conteaza foarte mult in alcatuirea unei formatii, de la contracte si pana la prime. Acum nu se mai joaca fotbal ca pe vremuri, din dragoste, patriotism si nu mai stiu ce. Inainte, jucatorii erau mobilizati, in principal, de ambitiile lor de a reusi, de dragostea suporterilor. Cam asa a fost pe vremuri la Craiova, de unde eu imi faceam echipa nationala.
R: As vrea sa revin asupra unui subiect care in Banie inca doare: distrugerea "Craiovei Maxima". Valentin Ceausescu a spus (n.r. – intr-un interviu din Pro Sport in 2006) ca, intr-adevar, Dinamo a distrus Craiova. A afirmat ca el a mers la Steaua pentru a "proteja aceasta echipa sa nu aiba soarta Craiovei, care a fost distrusa de Dinamo".
M.L.: N-am stiut de aceasta afirmatie a lui Valentin, n-am nici o replica sa-i dau. Ii reamintesc doar lui Valentin Ceausescu ca mi-a cerut de doua ori sa fug din Romania!
R: De ce?
M.L.: Ca sa ramana in fotbal doar Steaua, ca era echipa familiei. Sunt destule amanunte din acei ani pe care, probabil, cei de acum nu au de unde sa le cunoasca. Eu tineam foarte mult la Craiova. De la Universitatea l-am luat la Dinamo pe Ilie Balaci, dar cand Ilie nu mai era la Craiova, fusese obligat sa plece la Scornicesti. Era intr-o situatie disperata, accidentat la genunchi, mai avea si probleme familiale. Aveam nevoie de imaginea si popularitatea lui Balaci la Dinamo.
R: In prealabil, ca selectioner, l-ati readus pe Balaci si la echipa nationala, a jucat in meciul de la Craiova, Romania – Turcia 3-0, din aprilie 1985, in preliminariile CM.
M.L.: Si asta-i o dovada a pretuirii mele fata de el, dar l-am ajutat si sa-si ia o casa in Bucuresti. Recunosc, aveam nevoie de imaginea si popularitatea lui Balaci, deoarece Dinamo nu era iubita in perioada in care eu am preluat-o. Asta s-a intamplat dupa ce familia Ceausescu m-a dat afara de la echipa nationala, dupa un meci in care Romania a zdrobit Austria cu 4-0, in preliminariile CE (n.r. – septembrie 1986). Am fost demis din cauza popularitatii mele. Era perioada cand oamenii ieseau pe strada si ma aclamau, dar cand numele meu nu aparea in presa. Se scria doar "antrenorul echipei nationale"! Nici poza individuala nu-mi aparea, ci doar fotografii cu echipa. Din aceste considerente de popularitate, familia Ceausescu m-a dat afara. Ilie m-a ajutat extraordinar de mult in prima mea campanie de la echipa nationala in perioada in care Camataru a abandonat. Balaci a fost primul de la Universitatea caruia i-am dat banderola de capitan al echipei nationale. Cum Ilie avea o situatie delicata din mai multe puncte de vedere, am convenit cu conducerea de la Dinamo sa i se dea un grad si Balaci a devenit astfel, daca nu ma insel, capitan. Cand nu a mai putut juca din cauza genunchiului, l-am pus antrenor la echipa de tineret a lui Dinamo, apoi am vorbit cu un general pentru a-l ajuta sa fie antrenor la o echipa de seniori. Generalul, oltean de origine, l-a ajutat pe Balaci si asa a ajuns el sa antreneze la Targu Jiu si Severin.
R: La Dinamo, inaintea lui Balaci, fusese luat de la Craiova Rodion Camataru.
M.L.: Camataru este alt caz in care eu mi-am demonstrat indirect atasamentul fata de Universitatea. "Cami" juca la Craiova si si-a rupt piciorul. Eu am mers cu Universitatea la meciurile oltenilor in cupele europene, asa am preferat. Am fost astfel la Monaco, apoi am plecat cu Camataru la Benfica, formatia din Lisabona dorindu-l. I se daduse drumul lui Iordanescu in strainatate, iar "Cami" voia si el sa joace in afara. Atunci nu s-a putut, dar, pana la urma, si-a vazut visul implinit, insa dupa ce a plecat de la Craiova la Dinamo. L-am ajutat sa se transfere la Charleroi. Eu l-am readus pe "Cami" la zi, l-am adus la Dinamo intr-o perioada cand aceasta echipa era huiduita pe multe stadioane. Am pus la punct o politica de schimbare, de innoire a formatiei, de intinerire, dar trebuia sa am si nume cunoscute, valori. Asa au ajuns si Camataru, si altii la Dinamo. Am ajuns ca prin anii ’90 Dinamo sa fie mai iubita decat Steaua.
R: A fost perioada cand s-a distrus "Craiova Maxima".
M.L.: Cei care au alcatuit acea formatie celebra a oltenilor au facut in acei ani si unele greseli. Au crezut ca acea formatie, supranumita de presa "Craiova Maxima", nu moare niciodata si au refuzat jucatori de valoare, cum ar fi Boloni. Eu voiam ca Boloni sa nu mai joace la o formatie care se bate numai la retrogradare, cum a fost ASA Targu Mures in acei ani, deoarece venea la echipa nationala intotdeauna disperat de problemele de la clubul sau. Cei de la Targu Mures se bazau foarte mult pe el. Voiau ca de la an la an Boloni sa salveze echipa. Dinamo l-a refuzat, cei din
Stefan cel Mare nu suportau un om ca el, nici Craiova nu l-a vrut. De altfel, Craiova nu a vrut nici jucatori de la Corvinul. Cum spuneam, oltenii credeau ca vor fi invincibili toata viata. Aici au gresit cei de la Craiova, iar dupa aceea au inceput sa apara voci ca altii le-ar fi distrus echipa. Pe Balaci l-au alungat din Craiova, iar eu l-am adus la Dinamo, el fiind deja la FC Olt. Camataru era huiduit, Bucurestiul il critica, nu mai juca nici la echipa nationala, iar eu l-am adus la Dinamo si usor-usor l-am readus la forma lui cea buna, pe linia cea dreapta, desi am avut unele probleme cu el in Bucuresti. Acelasi lucru l-am facut si cu Klein, si cu Mateut. I-am adus de la Hunedoara la Dinamo intr-un moment critic pentru ei, nu jucau la echipa nationala. Toti acestia au fost obligati sa intre in ritmul de pregatire impus de mine si, mai ales, in exigentele mele.
R: Ce probleme ati avut cu Rodion Camataru la Dinamo?
M.L.: Imi aduc aminte ca intr-o seara, mergand spre casa, am trecut pe langa Athenee Palace si am vazut masina lui Mateut si a lui "Cami"… ei erau buni prieteni. Era trecut de ora 22.00. Am oprit si am aflat ca ar fi intr-o camera impreuna cu, daca nu ma insel, Victor Becali, dar nu i-am gasit acolo. Au iesit din camera pe scara de incendiu a hotelului. Aveau un respect deosebit fata de mine, dar si teama.
R: Ati adus nume importante la Dinamo, dar ati luat doar un campionat, in 1990.
M.L.: Mi-am facut la Dinamo o echipa puternica si competitiva, dar nu puteam sa castig campionatul din cauza Stelei, desi meritam si aveam valoare. In 1990, a disparut Ceausescu si astfel am putut sa obtin eventul, apoi am plecat de la Dinamo. Dovada ca meritam sa castig campionatul este faptul ca dupa aceea, in ultimii zece ani, am castigat inca sase campionate in trei tari, trei Cupe nationale, doua Supercupe nationale si o Supercupa a Europei. Ca sa inchei subiectul deschis de declaratia surprinzatoare a lui Valentin Ceausescu, reamintesc ca, in afara de Camataru, n-am luat nici un jucator de la Craiova. Cum ziceam, pe Balaci l-am luat de la FC Olt, asa ca Valentin si altii care afirma vrute si nevrute nu au dreptate. S-a mai spus ca la echipa nationala ar fi fost dopati jucatorii la meciul Romania – Italia 1-0, din aprilie 1983, iar din cauza asta internationalii de la Craiova, care au sustinut peste trei zile semifinala cu Benfica, n-ar mai fi avut prospetime etc. Zvonuri!
R: Vorbind despre distrugerea Craiovei: Valentin Ceausescu si altii au totusi dreptate, deoarece nu se refereau strict doar la racolarea de jucatori, ci la lucruri de culise instrumentate de cei de la Dinamo.
M.L.: Sa vorbim la obiect, nu comentez zvonuri. Steaua lui Valentin Ceausescu este clubul care a luat jucatori din "Craiova Maxima". L-a luat pe Silviu Lung cand era titular in echipa nationala si la Craiova, ceea ce eu n-am facut cu Balaci si Camataru, pe care i-am salvat. Se aflau intr-o perioada de decadere totala, i-am ajutat aducandu-i la Dinamo. Steaua a mai luat apoi de la Craiova piese grele, cum ar fi Ungureanu si, mai tarziu, Gica Popescu.
R: Este adevarat tot ce s-a spus despre Camataru in privinta castigarii trofeului european "Gheata de Aur" din 1987, si anume ca a fost ajutat sa inscrie 44 de goluri, cifra neatinsa de niciun jucator roman de-a lungul istoriei fotbalului romanesc?
M.L.: Toata lumea l-a atacat pe nedrept pe Camataru pentru asta. Dinamo a fost obligata sa procedeze astfel, era o forma de protest a conducerii ministerului nostru fata de metodele Stelei. Nu ma apuc acum sa mai dezvolt acest subiect al trecutului. Revin asupra problemei cu titlul de golgheter al lui Camataru si reafirm ca el l-a meritat.
R: Nimeni nu a contestat asta, ci numarul de goluri marcate.
M.L.: Sa va spun ce s-a intamplat. In prima parte a acelei editii de campionat, 1986 – 1987, Camataru a marcat 19 goluri. In ultima parte a campionatului, noi am pierdut contactul cu Steaua. Atunci a fost acel necaz cu Viorel Mateianu. Steaua a jucat la Oradea, cu FC Bihor, unde era Mateianu antrenor, pana in minutul 105! Atunci a fost ordin de la Steaua sa se joace pana cand militarii castiga, ceea ce s-a si intamplat. A fost apoi momentul meciului nostru cu Steaua, din Ghencea, in care am jucat pana in minutul 94, atunci cand arbitrul Ion Craciunescu i-a eliminat pe Camataru si Vaiscovici… L-au suspendat atunci pe Andone, iar eu era sa fiu suspendat pe viata. Era o lupta extraordinara intre cele doua echipe, prin prisma celei dintre cele doua ministere. Craiova nu mai participa la lupta la varf. "Craiova Maxima" n-a ramas vesnica, iar domnului Stefan Andrei (n.r. – fost ministru de externe al Romaniei) i se interzisese sa se mai ocupe de fotbal, asa cum si lui Nicu Ceausescu i s-a interzis la un moment dat. Clanul Ceausescu l-a lasat doar pe Valentin sa faca tot ce vrea in fotbalul romanesc. El a schimbat si conducerea federatiei si multe altele. Asadar, prin metodele pe care vi le-am exemplificat pe scurt mai inainte, in partea a doua a acelei editii de campionat, Dinamo a pierdut contactul cu Steaua. Si atunci pur si simplu am ajutat unele echipe, eram obligati s-o facem.
R: Cum procedati si ce legatura avea ajutorul cu titlul lui Camataru?
M.L.: A trebuit sa ajutam Otelul Galati, era echipa lui Dascalescu, primul-ministru al Romaniei, pe Rapid, club ajutat de Barbulescu, seful Militiei Capitalei. Am salvat pe Sportul Studentesc de la retrogradare, echipa de care se ocupa special Nicusor Ceausescu. Ni se ordona sa cedam puncte acestor echipe, iar noi le indeplineam dorintele, precizandu-le ca jucam pentru Camataru, iar acesta, avand calitati de golgheter, inscria. Repet, era o forma de protest a noastra fata de modul in care eram tratati. Nu ni se permitea sa castigam nimic.
R: Ati fost vreodata contactat de Craiova pentru a veni la Universitatea, jucator sau antrenor?
M.L.: Nu. Steaua a facut-o insa. Pe vremea cand eram la Corvinul Hunedoara, de doua ori m-a chemat generalul Olteanu sa vin la Steaua.
(Interviul a fost realizat de Ion Jianu – Gazeta de Sud)
