Fie ca-l priveste nemilos in tarc si il condamna la taierea precedata de o europeana electrocutare, fie ca-l pescuieste din galantarele magazinelor, romanul nu se simte om fara miel de Pasti.
Pretul unui miel viu este de 15 lei/kg, iar cel de ied ajunge la 18 lei/kg. In magazine, pretul mielului pleaca de la 16 lei/kg si poate sari de 20.
Diferenta intre mielul viu si cel de supermarket este ca pe primul trebuie sa-l iei acasa intreg. Ciobanii nu se incurca cu jumatati de miel.
De cateva zile, cine iese din statia de metrou Aparatorii Patriei intra direct intr-o atmosfera rupta parca din Miorita, varianta thriller. La o aruncatura de bat, imprejmuita de un gard inalt si verde, e piata de miei. Singurul loc autorizat din Bucuresti, cum se lauda vanzatorii, unde mangai mielul favorit, iar peste un sfert de ora pleci cu el acasa transat cum cere Europa. Intrarea nu e greu de gasit, daca te iei dupa corul de behaieli disperate de apropierea Pastilor si dupa mirosul iute de animale prinse la inghesuiala.
Inauntru nu e chiar asa de rau. tarcurile, cu numele si locul de bastina al producatorilor la vedere, sunt intesate de miei lanosi, cu cercei de la veterinar in ureche, iar ciobanii europenizati, cu halate si bonete albe, stiu sa agate zambitor clientii cu un "hai, domnu', va fac un miel?", in timp ce-si ascut cutitele expert. Schema e simpla si ti-o explica orice cioban, fie ca e din Teleorman, Dolj sau Ilfov: "Vine omul, isi alege mielul care-i place, eu il iau si-l duc la abator, unde-l electrizez si-l tai de fata cu domnu' doctor". Circuitul mielului in natura se defecteaza doar cand pleaca domnul doctor in pauza de masa. Dar dureaza doar jumatate de ora, pe ceas. Atunci, activitatea din misteriosul abator, strasnic pazit de politisti comunitari si cu usile inchise sa nu intre microbii si privirile curioase sa vada miei electrocutati, se opreste si o data cu ea se lasa si tacerea mieilor.
Clientii de miei vii prefera fie unul mare, sa aiba ce pune pe masa de Pasti, fie mai pricajit, fiindca n-au bani, explica un cioban din Teleorman. Alaturi, unul cu numele predestinat, Oprea Mieila, se tocmeste cu o pereche de batranei. "Nu s-a schimbat nimic de anul trecut, decat a aparut chestia asta cu curentatul inainte sa-l tai. E mai bine, ca nu se mai chinuie si mi-e si mie mai usor, ca nu se mai zbate si nu mai da atata din picioare. O sa mai vindem si noi cat ne-or lasa americanii astia", arata Mieila cum e cu intratul in UE. Electrocutatul mieilor il aduce, insa, la exasperare pe Ion Fecu, cioban din Dolj: "Domne, nu pui oul sub closca si iese puiul a doua zi, trebuie cateva saptamani. Asa si cu UE, nu se poate peste noapte. L-au bagat pe dracu’ in popor astia cu Uniunea lor. Sa ne lase dracu’ sa mancam cum stim si ce avem noi, nu sa luam de la ei la suprapret."
Cei doi batrani de la tarcul lui Mieila n-au emotii cand ciobanul apuca un miel de picioare si-l taraie spre abator: "Suntem obisnuiti, si noi am crescut miei la tinerete. Cumparam de aici pentru ca asa ne-am obisnuit. Traditia e ca mielul sa fie viu si dup-aia sa-l sacrifici. Altfel, diferenta de pret nu e mare fata de magazin."
"Prefer mieii de aici, ca stiu ce cumpar. Asa, in magazin, il tin aia o saptamana, il mai tin si eu vreo cinci zile, ce miel mai e ala?", e sigur pe el un domn, in timp ce asteapta in spatele abatorului sa iasa ciobanul-macelar sa-i cantareasca ce-a mai ramas din mielul ales din tarc. Altii, insa, nu-s la fel de reci la sange. "Am venit aici ca in supermarket se terminase carnea. Sper sa nu vad cand il taie", spune infricosata o femeie care s-a oprit intre tarcuri si priveste cu mana la gura cum o ceata de copii cu ghiozdane in spate mangaie mieii prin gard.
Alternativa la corul de behaieli curmate europeneste de curent electric si cutit, la doi pasi de client, este galantarul supermarketului. Aici nu-ti privesti in ochi masa de Pasti. "Magazinul imi da un sentiment de siguranta. stiu ce cumpar, e garantat si controlat. De exemplu, pentru mine Piata Obor nu mai exista de vreo doi ani. Nu pot sa cumpar carne din tigania aia", spune o doamna eleganta, in timp ce scormoneste printre caserolele cu carne de miel frumos ambalate intr-un mare magazin. "De aici macar stii ce iei. E mai scump, dar ce mai conteaza un leu, doi, acum? Sunt batran si mi-e greu sa mai alerg dupa carne de miel", declara un pensionar ce se impaca bine cu carnea dintr-un magazin de la parterul blocurilor din Piata Norilor.
