În urmă cu aproximativ trei luni, Ministerul Sănătăţii lansa Planul Strategic de Prevenire şi Combatere a Infecţiilor Nosocomiale 2016–2018. Un plan care stabilea măsuri în privinţa prevenţiei infecţiilor, reducerea incidenţei acestora, dar şi monitorizarea şi creşterea capacităţii de diagnosticare a infecţiilor nosocomiale.
Zilele trecute, aproape concomitent cu scandalul imaginilor pacientului cu rănile infestate cu viermi, o altă știre releva povestea unui pacient care s-a infectat în Spitalul de Urgență „Bagdasar-Arseni”. Un nou pacient victimă a infecțiilor nosocomiale.
Pe scurt, infecțiile nosocomiale sunt acele infecţii contractate de pacienți în spitale sau în clinici. Unele se manifestă imediat, în timpul internării, altele sunt luate acasă de pacienți și se manifestă mai târziu. Infecțiile nosocomiale se manifestă peste tot în lume și pot fi urmarea igienei precare a pacienților sau a personalului medical, a lipsei de curățenie și dezinfecție din spitale, a sterilizării defectuoase a instrumentarului, a faptului că sunt permise vizitele aparținătorilor fără echipamentul de vizită sau în zone în care nu ar avea ce căuta. Incidența acestor infecții este tot mai mare în lume, rezistența microbilor la antibiotice fiind una dintre cauze. Lista de cauze nu se oprește aici, dar acestea sunt cele mai des întâlnite și cele care pot fi cel mai ușor de controlat.
Planul Ministerului Sănătății a fost prezentat de președintele Societății Române de Microbiologie, doctorul Alexandru Rafila, iar cel mai important lucru care s-a spus la prezentarea documentului a fost faptul că infecțiile nosocomiale nu sunt raportate în România, astfel încât, în timp ce în alte țări europene incidența este de aproximativ cinci la sută, la noi aceasta este sub unu la sută.
Obiceiul unităților medicale de a nu raporta astfel de infecții ține de latura administrativă a acestora, nicidecum de cea medicală, așa cum ar fi firesc. Medicii și managerii de spital au avut dintotdeauna obligația de a raporta infecțiile intraspitalicești către Direcțiile Județene de Sănătate Publică. Dar procedura cere timp, cere studii aprofundate, analize de laborator. Este o procedură greoaie și periculoasă pentru imaginea unității medicale, aflată în situația de a se compromite public. Într-o situație de infecție nosocomială, spitalul este obligat să ia o serie de măsuri: anchetă epidemiologică, izolarea pacienților cu risc, suspendarea internărilor sau a secțiilor afectate, se poate dispune renovarea secției sau a spitalului și chiar se poate ajunge la desființarea unității medicale.
Pe de altă parte, o raportare corectă ar fi presupus și un set de măsuri profilactice. Din păcate, multe spitale din România funcționează conform unor cutume care nu au nicio legătură cu regulile sanitare. În câte spitale publice ați intrat și ați primit vreodată halat sau botoșei de unică folosință? De câte ori nu ați intrat, dacă aveați pe cineva din familie abia ieșit din operație, în secția de terapie intensivă? De câte ori ați respectat programul de vizită și de câte ori nu v-ați făcut loc în spital dând o “atenție” tocmai celor puși să interzică acest lucru? Sau, ca să schimbăm registrul și să nu credeți că numai vizitatorii ar fi de vină, de câte ori vi s-a spus, atunci când v-ați externat sau s-a externat cineva dintre cunoscuții dumneavoastră, că operația a reușit, dar pacientul s-a infectat în spital?
Dincolo de faptul că procedura de raportare poate fi complicată, trebuie spus un lucru: problema infecțiilor intraspitalicești din România a fost amplificată de minciună. Minciuna a stat la masă cu toate problemele sistemului de sănătate. O minciună care a distorsionat o realitate extrem de gravă, care a cauționat funcționarea defectuoasă a nenumărate unități sanitare (câte, oare?) și care a îmbolnăvit și ucis oameni (știe, oare, cineva câți pacienți au suferit din cauza aceasta?).
Domnul doctor Alexandru Rafila, atunci când a prezentat măsurile pe care le propune Ministerul Sănătății, a spus, cu subiect și predicat, că vom asista la o creștere a numărului de infecții nosocomiale dacă planul va avea succes. Conceput pentru aproximativ doi ani, planul vizează, pe lângă o serie de măsuri de prevenire și control, și realizarea unui sistem mai puțin birocratic de raportare a infecțiilor intraspitalicești. Dacă ar fi să contribui la această “rețetă”, aș menționa un “medicament” inventat acum doi ani de echipa medicală a secției ATI a Spitalului Clinic Județean de Urgență din Timișoara: un sistem online de raportare, monitorizare și statistică în timp real. Cu alte cuvinte, o formulă onorabilă și rapidă de ieșire din minciună.
