31.5 C
București
miercuri, 24 iulie 2024
AcasăSpecialMilitarii au tras in tot ce misca

Militarii au tras in tot ce misca

Focurile de arma nu au incetat nici dupa ce reprezentantii Frontului Salvarii Nationale au solicitat populatiei civile sa depuna armele pana in dupa-amiaza zilei de 25 decembrie 1989. Zvonurile privind teroristii au continuat, in special prin intermediul televiziunii nationale si a radioului public. Erau prezentate reportaje din spitale cu oameni grav raniti, inlantuiti de paturi care se zvarcoleau si tipau lucruri neinteligibile. Cei care aveau barbi sau erau mai bruneti erau considerati ostili revolutiei, posibili membri ai unor grupari teroriste arabe, fidele fostului regim ceausist. Dispozitivele armatei si ale trupelor de securitate, precum si tehnica de lupta au fost mentinute in principalele zone ale oraselor. Obiectivele socioeconomice au fost mentinute sub controlul mixt al fortelor de ordine si civililor pana dupa 1 ianuarie 1990. Unitatile militare au fost ticsite cu sute de cadre ale Departamentului Securitatii Statului, retinute pentru ancheta in legatura cu eventuala implicare in represiunea din 21/22 decembrie 1989.
Militarii au continuat sa traga in tot ce parea suspect: civili, autoturismele de pe drumurile publice, spre alte cladiri. Confuziile datorate lipsei de comunicare au persistat, existand in continuare victime si din partea militarilor in termen si cadrelor de armata. Au fost constatate si numeroase autoaccidentari sau raniri de persoane prin manuirea defectuoasa a armamentului din dotare. Oficial, au fost inregistrate 12 autoaccidentari in randurile militarilor, multe cazuri fiind insa nedeclarate. La fel, unele incidente petrecute pe durata luptelor de strada nu au fost declarate de teama unor reactii nedorite din partea populatiei.

Impact violent la magazinul „Romarta”

28 decembrie 1989, ora 22,45, zona Palatului Telefoanelor. Pe Calea Victoriei, din directia Pietei Revolutiei, circula autoturismul Lada 1500, cu numarul de inmatriculare 16-B-3859. Conform declaratiilor martorilor, autovehiculul circula cu luminile stinse. Militarii din apropierea dispozitivului de aparare de la Palatul Telefoanelor au apreciat ca suspecta aparitia autoturismului. Se pare ca au urmat somatii adresate soferului pentru a opri. In cadrul anchetei desfasurate dupa eveniment, procurorii militari au consemnat ca cel care conducea nu a dat curs somatiilor adresate, dimpotriva, „a continuat sa ruleze, accelerand, in scopul de a parasi perimetrul respectiv”.
Asupra autoturismului, condus de Constantin Cercelaru, s-a deschis focul. Drept urmare, conducatorul a pierdut controlul autovehiculului, care a intrat intr-un impact violent cu zidul magazinului „Romarta”, situat in imediata apropiere a intersectiei Bd. Ghe. Gheorghiu-Dej (actualul bulevard Elisabeta) cu Calea Victoriei, pe latura dinspre hotelul „Bulevard”.
Constantin Cercelaru a decedat pe loc, iar Virgil Pop, celalalt ocupant al autoturismului, a fost ranit usor. Virgil Pop ii solicitase soferului sa-l transporte din zona cinematografului „Volga” (unde facuse o vizita unui prieten), la domiciliu, in zona Sulea-Salajan. La perchezitia autoturismului si a celor doua persoane nu au fost gasite arme sau munitie. Raportul medico-legal a constatat ca moartea lui Constantin Cercelaru a fost violenta si s-a datorat impuscarii. S-a mai stabilit ca victima avea o imbibatie alcoolica de 1,15 grame la mie, ceea ce ar putea explica refuzul de a opri la somatia militarilor.

Alt autoturism, alte focuri de arma

La nici 15 minute dupa incidentul de la magazinul „Romarta”, in aceeasi zona se deschide focul asupra altui autoturism civil. Pe Bd Ghe. Gheorghiu-Dej, dinspre Universitate, in directia de mers catre Piata Mihail Kogalniceanu se deplasa un autoturism Dacia break, cu numarul de inmatriculare 1-B- 54169, in care se aflau doua persoane. La intersectia Calea Victoriei cu Bd. Ghe. Gheorghiu-Dej se afla un baraj format din soldati si cadre ale armatei.
La fel, militarii sustin ca au somat conducatorul sa opreasca pentru perchezitie, iar acesta ar fi ignorat semnalul. S-a deschis in plin focul asupra autoturismului, care a parasit partea carosabila. A urmat un impact violent cu zidul hotelului „Bulevard”.
Traian Marian Vintilescu, conducatorul autoturismului, sef de unitate la restaurantul „Flora”, a decedat pe loc, iar colegul sau, Stefan Stan, a fost ranit usor. La perchezitia persoanelor si a masinii nu s-au gasit arme, munitie sau alte obiecte interzise de lege pentru detinere. Traian Vintilescu nu poseda carnet de conducere.
In ambele cazuri in care s-a deschis focul asupra unor autoturisme civile in zona Casei Centrale a Armatei, chiar daca martorii sustin ca nu cei care conduceau nu s-au oprit la somatii, este de presupus ca a fost vorba mai mult de un exces de zel, fiind greu de crezut ca strigatele acestora s-ar fi putut auzi in timp util pentru a opri masinile.

Muncitorii constiinciosi aveau imagine de „teroristi”

25 decembrie '89, ora 6. Tata si fiu, Petre Nutu si Adrian Nutu, insotiti de Dumitru Gherman, toti trei salariati la Palatul Telefoanelor, se duceau spre locul de munca, venind dinspre Piata Universitatii, prin Pasajul „Majestic”.
La intrarea in Teatrul de Revista „Constantin Tanase”, chiar pe trotuar, se aflau un transportor amfibiu blindat (TAB) si mai multi militari in termen. La acea ora era inca intuneric, iar circulatia persoanelor redusa. Brusc, unul dintre militarii din dispozitiv i-a somat pe cei trei civili sa ramana pe loc. Se pare ca a urmat un scurt dialog: soldatul ii intreba unde merg, iar civilii au raspuns ca „sunt muncitori la Palatul Telefoanelor si merg, normal, la serviciu”. Ceea ce a urmat a fost consemnat de procurorii militari intr-un mod ciudat: „Raspunsul primit l-a nelinistit pe militar. In mintea sa, in fractiuni de secunda, facandu-se conexiuni nefaste ce au inchipuit imaginea a trei "teroristi", care, sub acoperirea unor muncitori constiinciosi, doresc sa patrunda in obiectivul aparat.
Asa se face ca in momentul apropierii celor trei de TAB-ul sus-mentionat militarul a cedat tensiunii nervoase, declansand o rafala de arma automata impotriva acestora”.
In urma tragerii efectuate de militar, ca urmare a „cedarii nervoase” (cum au consemnat procurorii) Adrian Nutu a decedat, iar Petre Nutu si Dumitru Gherman au fost raniti.

S-a impuscat in piept si a dat vina pe teroristi

Procurorii militari care s-au ocupat de dosarele privind victimele din zona centrala a orasului inregistrate dupa 22 decembrie '89 pun totul in seama „stresului, oboselii, cedarii nervoase”. Sute de dosare ale victimelor au primit neinceperea urmarii penale, fara ca acest lucru sa fie facut public. Militarii „au fost stresati si supusi presiunilor psihice”, de aceea pentru victime nu exista vinovati, cam asta a fost concluzia in dosare. Prezentam un alt caz interesant de „stres” datorat „presiunii deosebite ce a caracterizat evenimentele si au cauzat unele tentative de suicid”. Plutonierul Paul Vasilescu, de la UM 01704 Bucuresti, aflandu-se intr-o misiune ordonata in Piata Revolutiei, cu autostatia R-1300, „a avut o cadere psihica, impuscandu-se in piept”. Autostatia radio asigura legaturi radio pentru generalul Gusa.
Militarul a fost spitalizat de urgenta si a fost salvat. Acesta a continuat sa fie cadru activ al Armatei Romane.
Initial, din dorinta de a obtine unele avantaje materiale conferite de Legea 42/1990 (privind unele drepturi acordate urmasilor de eroi martiri, retinuti, raniti si luptatori pentru victoria revolutiei romane), plutonierul Paul Vasilescu a declarat ca a fost ranit prin impuscare de „teroristii” nenorociti care terorizau populatia. Ulterior, a revenit asupra declaratiei si a recunoscut ca a avut o tentativa de suicid. Cazul nu este singular, numerosi militari autoaccidentati sau cu tentative de suicid afirmand ca au fost impuscati de teroristi, unii dintre ei facand demersuri pentru obtinerea de beneficii de pe urma aplicarii Legii 42/90.

Omul cu patru cutite

In decembrie '89, Nicolae Soare ocupa functia de inginer mecano-energetic, sef de serviciu la Institutul de Cercetari Metalurgice (ICEM): „In ziua de 23 decembrie 1989 am fost "mobilizati" la intreprindere ca sa ne aparam avutia. La poarta m-am intalnit cu un coleg, Nicu Nafiu (numele este schimbat deoarece nu am putut verifica afirmatiile martorului – n.n.), fost sportiv la "Dinamo" si care mi-a aratat ca la fiecare mana si la picioare are cate un cutit. Mi-a zis ca el poate sa omoare un om aruncand un cutit de la 15 metri. Nu stiam ce sa mai cred. In ziua de 22 decembrie, pe la ora 20, ma intalnisem cu acelasi coleg in zona strazii Berzei unde am avut parte tot de o intamplare ciudata. Traversasem Bdul Dinicu Golescu si ma indreptam spre strada Berzei. La 30-40 metri de str. Berzei, mi-a sarit in fata, sarind un gard de beton, subalternul meu, Nicu Nafiu. L-am intrebat ce e cu el acolo si acesta mi-a raspuns ca "a omorat un terorist, i-a luat pistolul si acum se duce acasa pentru ca nu mai are munitie si o sa mai ia de la domiciliu cateva gloante". Tot acest subaltern mi-a atras atentia sa nu mai umblu pe strazi pentru ca este foarte periculos, la coltul strazii fiind un soldat impuscat. Intr-adevar, am zarit mai incolo o salvare care l-a ridicat pe soldatul impuscat despre care nu stiu daca mai traia. Deoarece se tragea pe strada, m-am reintors spre bdul Dinicu Golescu. Ne-am refugiat in spatele unor camioane pentru a ne feri de gloante. Am ajuns acasa abia pe la ora 5,45.
Dupa data de 24 decembrie '89, la intreprindere, subalternul meu mi-a aratat o adeverinta de la militie din care rezulta ca a predat pistolul pe care l-a avut in noaptea de 22-23 decembrie”.

Suspectul de la casa de copii

In dimineata zilei de 23 decembrie '89, la un filtru format din civili si militari in zona strazii Schitu Magureanu a fost retinut un tanar de 15-16 ani care avea asupra sa mai multe cartuse de mitraliera. Ion Oancea, 32 ani, inginer chimist, povesteste despre acel incident: „Era ora 8-9 dimineata. Toate persoanele care ne pareau suspecte erau oprite si perchezitionate. Am zarit venind dinspre o intrare a parcului Cismigiu un tanar cu o tunica militara murdara si cu o sacosa in mana. L-am somat sa se opreasca si l-am perchezitionat. In plasa, am gasit sub niste pungi cu mancare vreo zece gloante de mitraliera. Luat la intrebari, acesta ne-a spus ca se numeste Marius Paraschivescu si ca este de la o casa de copii din judetul Arad, de unde a fugit in ziua de 21 decembrie '89, impreuna cu alti colegi. Referitor la cartuse, acesta ne-a relatat ca le-a luat dintr-o lada cu munitie din zona strazii Boteanu, de langa Directia a V-a.
Despre tunica militara ne-a spus ca a primit-o de la niste civili de la fostul Comitet Central. Nu avea asupra sa nici un fel de document. L-am retinut si un alt civil de la filtru s-a dus spre Stirbei Voda sa caute militari pentru a-l preda pe cel prins. A fost agitatie destul de mare, in jur s-au strans numerosi civili, mai ales ca se tot vorbea despre acei tineri din casele de copii care au fost pregatiti pe vremea lui Ceausescu pentru a trage cu armele in cazuri de necesitate. Dupa 15-20 minute au venit patru militari care l-au luat pe tanar. Nu am mai aflat nimic despre ce a urmat si daca s-a facut vreo ancheta in acest caz”.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă