După şapte ani la nivelul primei ligi şi peste 300 de meciuri interne şi internaţionale la activ, arbitrul clujean a fost premiantul anului 2010. Aflat si pe lista FIFA, asistentului ii lipseste, insa, un meci de Liga Campionilor.
Miklos Nagy, 40 de ani, a avut doar trei suspendări în carieră, nu este de acord cu aducerea brigăzilor străine şi nu crede în vinovăţia arbitrilor închişi pentru corupţie anul trecut.
Aţi fost desemnat cel mai bun arbitru asistent în 2010, atât la nivel naţional, cât şi la nivel judeţean. Cât de greu a fost să ajungeţi aici?
A fost nevoie de multe sacrificii şi de foarte multă muncă. Doar noi, cei implicaţi direct, şi familiile noastre ştim cât de multă muncă depunem. Dăm între şase şi opt teste fizice pe an şi trebuie să avem o condiţie fizică foarte bună. După care, la meciuri, trebuie să ai ochi foarte buni. De multe ori, şi aici mă refer la fazele de ofsaid, nici nu vezi când coechipierul îi pasează atacantului. Atunci ai nevoie de acel simţ pe care ţi-l dezvolţi o dată cu trecerea anilor, un simţ de anticipare pentru că trebuie să iei decizii imediate, chiar şi dacă nu vezi momentul pasării. Un asistent are o misiune mult mai grea decât un central.
Sunteţi expus la multe din postura de asistent. Jucătorii, antrenorii şi, mai ales, suporterii contestă vehement anumite decizii. Cât de mult vă afectează aceste proteste?
Eu nu mai aud nimic din ce se strigă din tribune, mă concentrez la joc, nu mă mai poate influenţa nimic. Şi chiar dacă te enervează cineva trebuie să lupţi cu tine însuţi, pentru că nu ai nimic de câştigat dacă reacţionezi. Iar despre jucători şi antrenori, este o tactică în a protesta. De multe ori ne acuză, după care, la sfârşitul meciului, vin la noi şi zic: „Da, domnule, ai avut dreptate”. Evident că se întâmplă şi să greşeşti, pentru că doar cine nu munceşte nu greşeşte, mai ales ca arbitru de tuşă. Eu, de exemplu, nu am dormit două nopţi după un meci în care am greşit. Stăteam lângă televizor, că aveam caseta şi încercam să văd de ce am greşit, de ce nu am făcut bine, dar nimeni nu greşeşte intenţionat, cel puţin la nivelul Ligii I. S-au dus vremurile alea.
„Lasă-l pe Becali că-i nebun”
Sunteţi de acord ca arbitrii străini să oficieze la meciuri din Liga I?
Niciodată nu a fost o idee bună. Nici un campionat puternic nu va accepta arbitrii străini, pentru că asta denotă slăbiciune. Spaniolii, italienii sau englezii îşi protejează atât imaginea arbitrajului, cât şi a propriului campionat.
Arbitrii noştri se ridică liniştit la pretenţiile unui meci de Liga I. Chestia cu arbitrii străini a fost pentru a elimina suspiciunile, dar problemele cu arbitrii români sunt create artificial de către conducători. FIFA şi UEFA nu văd cu ochi buni aducerea de arbitri străini.
Aţi fost unul dintre „clienţii” patronului echipei Steaua Bucureşti, Gigi Becali.
Da, se întâmpla în 2006, la un meci Dinamo-Steaua, când jucătorul Thereau a fost eliminat, la intervenţia mea, pentru lovire cu cotul.
De altfel, chiar fotbalistul şi-a recunoscut mai apoi gestul. Atunci, domnul Becali m-a acuzat, m-a jignit şi am făcut dosarul pentru a-l da în judecată. La început toată lumea m-a încurajat în demersul meu, după care mi s-a spus să-mi văd de treaba mea, să-l las în pace că-i nebun, că îl ia gura pe dinainte, că ăsta-i Gigi Becali şi am rămas doar cu dosarul făcut.
„Ganea nu mă lua pe mine de gât”
Sunt vinovaţi acei arbitri care au fost închişi pentru corupţie? A fost o mare surpriză pentru mine ceea ce s-a întâmplat atunci, dar, din câte cunosc eu, cred că este o nedreptate făcută la adresa lor. Nici în ziua de azi nu au apărut dovezi.
Da, dar au fost făcute publice diverse convorbiri telefonice.
De la vorbe la fapte e o distanţă mare. La corupţie, flagrantul este proba cea mai clară. Trebuia să se organizeze flagrantul respectiv pentru a putea învinovăţi pe cineva.
La noi te arestează şi apoi te judecă, dar în America nu te pun în cătuşe decât pe baza unui dosar beton. În România nu se dă importanţă prezumţiei de nevinovăţie.
A existat acel gest al lui Ionel Ganea asupra asistentului Mudura. Dacă eraţi dumneavoastră implicat, cum aţi fi reacţionat?
Nu ştiu, dar eu unul nu m-aş fi lăsat prins de gât. Îl imobilizam, îl prindeam de mâini, făceam ceva. A fost un caz izolat, care nu trebuie să se mai repete. Eu am fost lovit o singură dată în cei peste 15 ani de carieră, când, la un meci de „judeţ”, un jucător pe care tocmai îl eliminasem mi-a dat un pumn în rinichi.
Acum, fără modestie, aţi meritat titlul de asistentul anului 2010?
În urma prestaţiilor mele, atât la nivel intern, cât şi internaţional, cred că am meritat cu prisosinţă această distincţie, dar nu mă mulţumesc cu atât. Mai am cinci ani de carieră şi îmi doresc să arbitrez în Liga Campionilor şi la un turneu final de campionat european sau mondial.
Fără vacanţă
Asistentul Miklos Nagy a început deja antrenamentele pentru returul acestui campionat. „Din 20 decembrie am început să alerg, pentru că trebuie să fiu în formă la testele fizice pe care le dăm în februarie. În fiecare zi fac cel puţin 8 kilometri de alergare, după care piscină, vitaminizare şi toate celelalte necesare pentru a fi în formă bună. Toate le cumpăr pe banii mei. Arbitrii nu câştigă deloc atât de mult pe cât se crede. Se poate trăi din arbitraj, dar fiecare avem şi afaceri pe lângă”, a mai spus Miklos Nagy.
