Statul român investește, anual, sume uriașe pentru educația superioară a mii de studenți care, după trei ani de facultate și doi de masterat, se trezesc pe piața muncii cu studii înalte, dar fără meserie.
Universitățile se întrec în oferte de programe educaționale, iar goana după studenți e mai mare ca niciodată, de când elevii care promovează examenul de bacalaureat sunt tot mai puțini. E firesc, fără studenți, universitățile își pierd menirea. Și banii de la buget. Așa se face că în propunerile unităților de învățământ superior au apărut calificări, multe la nivel de masterat, cu denumiri dintre cele mai pretențioase, dar care, odată absolvite, se dovedesc complet inutile pe piața muncii. Profesorii, autoritățile cunosc bine situația, dar dau vina pe „sistemul, care a acumulat multe bube în timp“.
Președintele Autorității Naționale pentru Calificări (ANC), Tiberiu Dobrescu, a fost cel care a semnalizat public anomalia. „La ora actuală, în învățământul superior pe nivel de calificare 6, adică nivelul licență, există în registrul național al calificărilor din învățământul superior 567 de calificări. Mai sunt undeva la 1.500 de specializări pentru nivelul 7, adică masterat. Suntem neserioși! La nivel european, pe zona de calificări de nivel 6, există între 80 și 100 de calificări, iar noi avem 567. Avem calificări în -învățământul superior cărora nu le corespunde -nicio ocupație“, a spus -Dobrescu.
Paznic cu masterat
Calificările de nivelurile 6 și 7, licență și masterat, apar în Registrul Național al Calificărilor din Învățământul Superior (RNCIS) și sunt gestionate de ANC. Potrivit legii, fiecărei calificări propuse de universități trebuie să-i corespundă cel puțin trei ocupații. Cum e foarte greu de găsit în Codul Ocupațiilor din România (COR) o meserie potrivită pentru calificarea de nivel 7 „Performanță pentru pregătirea profesorilor în societatea cunoașterii“, de exemplu, – un program de masterat oferit de Universitatea Ovidius, din Constanța -, unitățile de învățământ scot din burtă trei ocupații vag apropiate cu domeniul. Astfel, calificarea în cauză ajunge în RNCIS, iar universitatea poate organiza cursurile de masterat, cu locuri bugetate de stat. Și toată lumea e fericită: profesorii au o catedră, iar masteranzii au o diplomă care dă bine în CV, chiar dacă e prea puțin utilă.
„Cea mai mare problemă cu aceste calificări este că statul cheltuiește foarte mulți bani pentru educația unei persoane, care după absolvire nu are o pregătire reală, ci doar o calificare care sună pompos“, a adăugat Tiberiu Dobrescu pentru „România liberă“.
O altă problemă apare atunci când ocupația este mult sub nivelul calificării. De pildă, Universitatea Petrol-Gaze, din Ploiești, are un program de masterat care se numește „Controlul calității produselor și a factorilor de mediu“. Un curs de masterat, o calificare de nivel 7. Însă ocupațiile care apar în COR în dreptul acestei calificări sunt de inspector și responsabil de mediu, meserii care necesită doar studii medii. De asemenea, la Universitatea București, Facultatea de Geologie, există programul de masterat „Geobiologie aplicată în conservarea Patrimoniului natural și cultural“, iar una dintre ocupațiile potrivite pentru aceste studii este aceea de custode pentru arii protejate, adică un fel de paznic. Concret, persoana care termină aceste studii de masterat se alege cu o ocupație pe care o poate face orice absolvent de 12 clase.
Cursuri de weekend, meșteri pe bandă -rulantă
În privința calificărilor de nivelurile 1-5, de la zero la 12 clase, situația e și mai absurdă. În acest caz există două nomenclatoare, unul gestionat de Ministerul Muncii, unde furnizorii de calificări sunt firmele care organizează cursuri de formare, și celălalt de Ministerul Educației, unde furnizorii sunt școlile.
Problema e cu nomenclatorul calificărilor aflat în grija Ministerului Muncii, pentru că aici furnizorii nu sunt acreditați în funcție de programa educațională, număr de ore de curs, ore de practică etc. „Din această cauză, orice furnizor privat poate organiza trei ore de curs în weekend și gata, scoate meseriași cu diplomă pe piața muncii, pentru că nu-i controlează nimeni. În realitate, însă, în lipsa unui standard de calificare, acești oameni plătesc niște cursuri, dar nu învață mai nimic“, a mai spus președintele ANC.
De la moda academică la fanteziile masterale
Oamenii din sistem cunosc foarte bine și de multă vreme situația calificărilor universitare cărora nu le corespunde nicio ocupație. Alfred Bulai, prodecanul Facultății de Științe Politice, din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, vorbește despre o tendință printre clienții universităților, viitorii studenți, care au cerut în mod repetat anumite calificări, deși piața era suprasaturată. „A fost moda cu facultățile economice, toți voiau să fie manageri, apoi moda cu Dreptul, toți se visau avocați. După aderarea la UE a venit rândul Studiilor Europene, despre care nu știe nimeni exact ce presupun. Piața s-a umplut de manageri, avocați și alți specialiști fără loc de muncă“, a afirmat Alfred Bulai pentru „România liberă“. Apoi a urmat moda masteratelor, a completat prodecanul. „A fost și fantezia unor profesori care au vrut și au insistat să aibă catedre masterale, chiar dacă respectiva calificare nu era căutată“, a mai spus Bulai.
„Calificările fără ocupație sunt doar una dintre multele probleme ale sistemului de educație“, a declarat, la rândul său, Sorin Cîmpeanu, fost ministru al Educației. „Am constatat calificări expuse pe trei rânduri. De ce nu am rezolvat problema? Am stat prea puțin la minister. Rezolvări pe genunchi nu pot exista“, a concluzionat Cîmpeanu.
