Dănuţa învaţă pe oricine să trăiască: vede doar părţile bune ale vieţii, cântă, se distrează şi visează să ajungă o artistă cunoscută şi să-şi ajute părinţii. Pe ea n-o descurajează nici faptul că a trebuit să renunţe la şcoală, din lipsă de bani, nici că este imobilizată într-un scaun rulant, din cauza unei boli rare. Cine-o place, o place aşa cum este, îmi explică tânăra din Babţa, Satu-Mare, filosofia vieţii ei. Tocmai de-asta, nici nu-şi doreşte să fi schimbat ceva în viaţa ei. Chiar şi cu boala ei a făcut pace: nu crede că a schimbat-o în vreun fel.
Citeşte şi Oameni care şi-au învins dizabilitatea. O tânără luptă cu sindromul Down în paşi de vals
Dănuţa-Florina Dragoş are 23 de ani şi este o optimistă. Cântă muzică populară, iar picătura ei de bucurie zilnică este sora ei mai mică, de numai patru ani şi jumătate, care îi aduce un zâmbet pe faţă când aduce vorba despre ea.
„Singură-s, Doamne, pe lume”
„Vai, aveam nişte emoţii”, povesteşte Dănuţa când o întreb despre pasiunea ei pentru muzică populară. A început să cânte serios acum vreo şase, şapte ani, muzică populară, pentru că e „tradiţională” şi „toată lumea o ascultă”. Are şi acum emoţii când îmbracă costumul popular şi apare pe scenă, dar dispar repede, pe măsură ce cântă şi oamenii o aplaudă.
Dănuţa spune despre ea că e simplă şi sinceră. O întreb dacă e şi optimistă: „Normal”, vine replica imediat, „dacă n-aş fi, poate n-aş continua să fac ceea ce fac, aş sta toată ziua închisă în casă”. Tânăra îşi doreşte să ia ore de canto şi să îi poată ajuta pe părinţii ei să se descurce mai uşor.
Dănuţa nu e mofturoasă la muzică: când e de petrecut, merg şi dance-ul şi hip-hopul., „că-s frumoase şi de ascultat”. Totuşi, melodiile ei preferate rămân din repertoriul tradiţional: „Singură-s, Doamne, pe pământ” şi „Şogoriţa”. Una e cam tristă, remarc eu, dar Dănuţa spune că îi place ei şi, în plus, ştie s-o interpreteze bine.
„Tot aşa eram şi dacă puteam”
Vorbim şi despre discriminare. „Pe mine nu m-a interesat asta”, explică ea scurt. „Tot aşa eram şi dacă puteam, nu m-a schimbat cu nimic, tot aceeaşi persoană eram”, spune Dănuţa despre boala ei.
Suferă de o maladie rară: sindrom amiotrofic neurogen spinal, care i-a luat puterea din membre şi care o ţine imobilizată într-un scaun rulant. Dar Dănuţa nu face o melodramă din asta, ea ştie ce îşi doreşte în viitorul apropiat – să ia ore de canto după sărbători şi să îşi îmbunătăţească tehnica vocală.
Citeşte şi Chiar dacă NU VEDE, el A REUŞIT. Un copil nevăzător uimeşte lumea cu vocea lui
Dănuţa a renunţat la şcoală la încheierea ciclului gimnazial, când tatăl ei a murit, iar mama ei nu a mai putut să o ţină la şcoală. Şi fratele ei mai mare are acelaşi sindrom. Părinţii ei (mama ei s-a recăsătorit) sunt asistenţii copiilor. Dănuţa primeşte de la primărie numai 293 lei, iar părinţii ei, câte 500 lei. O întreb dacă se descurcă. „Cam greu”, mărturiseşte tânăra, „avem multe cheltuieli în casă, multe trebuie şi la căruciorul electronic, dar facem cum putem, ne descurcăm cumva”.
„Mie îmi place să cânt, să mă plimb, să mă întâlnesc cu prietenii, să mă machiez, să mă duc în tabără”, îmi răspunde Dănuţa când o întreb cum îşi petrece timpul liber. Merge la discotecă şi în cluburi şi se distrează. Tânăra face parte şi dintr-o asociaţie care militează pentru integrarea persoanelor cu dizabilităţi fizice în societate, „Werdnig Hoffman”.
„Să nu ia seamă cum se uită alţii urât, să meargă cu capul înainte şi să-şi urmeze visurile. Să nu se uite la alţii care discriminează. Asta este, trebuie să ne continuăm viaţa”, este mesajul simplu al Dănuţei pentru toţi aceia care nu văd egalitatea dintre oameni.
Iar Dănuţa îşi continuă viaţa, aşa cum este ea: îşi doreşte să fie o artistă şi, la un moment dat, să se căsătorească şi să aibă doi copii. Unul să fie fetiţă, precizează ea, că fetiţele îi plac mai mult.
Dănuţa a participat la Gala Persoanelor cu Dizabilităţi, la categoria „Oameni cu desăvârşire”. Gala Persoanelor cu Dizabilităţi este un eveniment anual, organizat de Active Watch şi Motivation România, ce ilustrează beneficiile pe care le are societatea ca urmare a integrării persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii, în învăţământul de masă, în viaţa culturală şi în politicile publice
Mulţumiri lui Teo Zăbavă, de la Active Watch, pentru sprijinul acordat în realizarea acestei serii de texte
