In cadrul manifestarilor culturale prilejuite de Zilele Francofoniei, Editura Paralela 45 a lansat, in spatiul intim si primitor al Ceainariei Carturesti, volumul de teatru „Omul cu o singura aripa”, in prezenta autorului sau, premiatul Matei Visniec. Cartea contine trei piese inedite, scrise initial in franceza – „Negustorul de timp”, „Vazatorule, nu fi un melc!” si „Omul cu o singura aripa” -, ale celui mai jucat dramaturg roman in viata, in spatiul international, in momentul de fata.
Intalnirea cu iubitorii literaturii sale a prefatat si evenimentele teatrale, din aceasta saptamana, legate de marca Visniec: ieri, intreaga zi, la Muzeul Literaturii Romane, a fost dedicata autorului franco-roman; astazi, la ora 19, la Teatrul Foarte Mic, spectatorii bucuresteni pot vedea spectacolul „Femeia ca un camp de lupta”, montat de tanara regizoare Alexandra Badea la Paris; in sfarsit, Catalina Buzoianu se afla inaintea premierei, la Teatrul Bulandra, cu textul lui Visniec „Richard al III-lea nu se mai face”, despre tensionata relatie dintre Meyerhold si Stalin.
De altfel, discutia moderata de criticul de teatru Mihaela Michailov a beneficiat de prezenta Catalinei Buzoianu, cea care, de-a lungul vremii, a pus in scena, in tara si strainatate, mai multe piese de Visniec. Intalnirea celor doi a avut si un fond emotional, in momentul in care dramaturgul a marturisit ca, in intunecatii ani '80, ceea ce-l ajuta sa supravietuiasca si ii dadea luni intregi oxigen erau spectacolele marilor regizori romani, in primul rand ale Catalinei Buzoianu. Deseori, textele pe care le scria atunci, in anonimat, erau concepute gandindu-se la Catalina Buzoianu si la felul in care ea le-ar fi montat, sau la felul in care replicile ar fi putut fi rostite de Dinica sau Moraru. N-au trecut decat 20 de ani si iata ca realitatea a luat-o mult inaintea visului lui Visniec!
Alaturi de marea noastra regizoare s-au aflat tinerele Alexandra Badea, autoarea montarii pariziene cu „Femeia ca un camp de lupta”, de la Compania „Europ'artes”, italianca Carine Piazzi si romanca stabilita in Franta Madalina Constantin, actrite principale in spectacolul respectiv. Ca jurnalist la RFI, Matei Visniec isi da seama foarte bine ca stirile nu inseamna altceva decat „o lista de orori”. Aceasta lista de orori nu mai sensibilizeaza insa pe nimeni, nimeni nu e atins visceral, sutele de mii de morti ale razboaielor din Bosnia si, acum, Irak nu inseamna decat niste cifre abstracte. Este rostul literaturii, al artei, al teatrului, de a (re)sensibiliza omul contemporan, de a-l emotiona in mod real. Asa ca si-a spus: „Voi scrie o piesa despre razboiul din Bosnia, dar le voi da cuvantul femeilor”, fiindca un astfel de subiect, al violurilor colective, poate atinge mentalul tocit al spectatorului. Tanara Alexandra Badea a montat textul fiindca, spune, „aveam nevoie sa vorbesc despre nationalism, despre violenta, despre razboi si ceea ce mi se intampla mie, ca roman, in Franta”. „Imi plac, la Matei Visniec, violenta scriiturii si precizia cu care surprinde anumite aspecte din Balcani; el vorbeste astfel nu numai despre Serbia, ci si despre Romania”, asa ca Alexandra Badea va incheia o trilogie a subiectelor care o obsedeaza cu un alt text de Visniec.
Matei Visniec, care isi considera textele „o opera deschisa” si caruia ii place sa fie surprins de cei care i le monteaza (evident, „e important sa nu se construiasca in contrasens”), a vorbit si de textul despre Meyerhold, la care Catalina Buzoianu nu a taiat, ci… a adaugat, documente de arhiva din dosarele vremii. Reactia tinerilor spectatori care ieseau de la spectacolul prezentat la Timisoara a fost aceasta: „Incredibil, chiar asa a fost?!” (teroarea stalinista). In opinia scriitorului, „procesul comunismului nici nu se va face vreodata, dar sa amintim din cand in cand ca acest lucru nu s-a facut este foarte important”. Dramaturgul considera ca noile pericole care pandesc democratia sunt legate de aplatizarea produsa de „societatea de consum”, de „cultura de tip anglo-saxon”. Aceasta exercita o veritabila spalare de creiere, transformand „cetateanul” democratiei burgheze intr-un simplu consumator, fara alt scop existential in afara confortului. In scurt timp, Romania, care a cunoscut efectele, la randul lor nocive, ale penuriei si mizeriei planificate, se va confrunta cu acest tip de probleme, cel putin la fel de grave.
