Sute de pelerini, precum și episcopii greco-catolici și romano-catolici au participat la ceremonie.
Martirii care au fost uciși de comuniști în sinistra temniță de la Sighetu Marmației au fost comemorați sâmbătă, chiar în locul unde au suferit. Sute de oameni, conduși de episcopii greco-catolici și romano-catolici care au venit de la Satu Mare, acolo unde participaseră la sesiunea de primăvară a Conferinței Episcopilor Catolici din România, s-au strâns în centrul orașului Sighetu Marmației, lângă zidurile vechii închisori austro-ungare, transformată în loc de exterminare către comuniști, apoi, după anul 1989, într-un Muzeu Memorial unic în România. În această clădire au fost deținuți membrii elitei României interbelice.
Unii dintre ei și-au găsit aici sfârșitul. Așa ar fi artizanul Unirii Transilvaniei cu România, liderul PNȚ, Iuliu Maniu, care a murit bolnav, flămând și înghețat într-o celulă căreia custozii Memorialului de la Sighet i-au păstrat cutremurătorul aspect original, sau marele istoric și om politic liberal Gheorghe Brătianu. Tot aici au murit patru dintre episcopii catolici care au influențat decisiv spiritualitatea românească. Este vorba de episcopul romano-catolic de Iași Anton Durcovici, care a fost deja beatificat, precum și de episcopul greco-catolic de Oradea, Valeriu Traian Frențiu, episcopul greco-catolic Ioan Suciu, administrator apostolic al Arhiepiscopiei de Alba Iulia și Făgăraș cu reședința în Blaj, precum și episcopul greco-catolic Tit Liviu Chinezu, auxiliar pentru Vicariatul Vechiului Regat, azi Eparhia Greco-Catolică de București.
Cei patru ierarhi, împreună cu Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu și ceilalți martiri ai luptei anticomuniste își dorm somnul de veci în Cimitirul Săracilor de pe malul Tisei, dincolo de care se întind străvechile sate românești ale Maramureșului Istoric, cu Apșa și cu Perii Maramureșului, aflate azi pe teritoriul Ucrainei. În Cimitirul Săracilor s-a încheiat pelerinajul, urmat de o liturghie oficiată pentru sufletele celor care au pierit în temnița comunistă.
Cine au fost martirii pomeniți
Valeriu Traian Frențiu a fost unul dintre cei mai inteligenți înalți prelați români. În anul 1912, el a fost numit episcop unit al Lugojului, până în anul 1922, când a fost transferat la Oradea. Bun administrator, el a întemeiat, alături de școli și de așezăminte pentru săraci, și stațiunea Stâna de Vale, în care a pus în valoare Izvorul Minunilor. Episcopul greco-catolic, care încuraja tinerii să facă sport, a adus cel mai modern teleschi din acea epocă din Transilvania. Acesta mai funcționează și în prezent în cunoscuta stațiune bihoreană. Din anul 1941, Valeriu Traian Frențiu a preluat ca administrator apostolic administrarea mitropoliei de la Blaj, după moartea mitropolitului Alexandru Nicolescu. În anul 1947, el s-a întors la Oradea, de unde a fost arestat în anul 1948. După o detenție derulată în mai multe locuri, el a ajuns în 1950 la Sighet, împreună cu ceilalți episcopi greco-catolici. Torționarul-șef al temniței, sinistrul Vasile Ciolpan, i-a întâmpinat pe episcopi cu expresia ”să băgăm bivolii la grajd”. Valeriu Traian Frenți s-a stins din viață în 1952.
Episcopul Ioan Suciu era supranumit ”episcopul tineretului”. Era un foarte bun fotbalist, dar a preferat să își urmeze vocația preoțească. În anul 1940, el a devenit episcop auxiliar de Oradea, unde l-a suplinit în perioada războiului pe Valeriu Traian Frențiu, care fusese forțat să se mute la Blaj. Din anul 1947, când Valeriu Traian Frențiu s-a întors la Oradea, Ioan Suciu a preluat funcția de administrator apostolic al Blajului, unde a fost arestat. A murit în celula 44 a închisorii din Sighet în 1953. Episcopul Tit Liviu Chinezu a fost unul dintre colegii și prietenii lui Ioan Suciu. În anul 1947, el a fost numit protopop de București, iar în 1948 a fost arestat. În cladestinitate și în prizonierat, el a fost consacrat episcop. Nu a apucat să poarte niciodată mitra episcopală. A murit la Sighet în 1955. Fericitul Anton Durcovici s-a născut în Austria și s-a mutat la Iași. În timpul primului război mondial, el a fost internat într-un lagăr de prizonieri, însă a fost eliberat de Regele Ferdinand I. În anul 1948, el a fost consacrat episcop romano-catolic. Arestat în anul 1949, el a murit pentru credință la Sighet în anul 1951.
Valeriu Traian Frențiu a fost unul dintre cei mai inteligenți înalți prelați români. El a fost arestat în anul 1948. După o detenție derulată în mai multe locuri, el a ajuns în 1950 la Sighet și s-a stins din viață în 1952.
