Integrarea in Uniunea Europeana va aduce, cel mai probabil, pierderea locului de munca pentru mai mult de 40.000 de romani. Este vorba despre marinari si personalul auxiliar de pe vase, care nu vor mai fi cautati de armatori. Guvernantii nu s-au preocupat de soarta lor, iar acum este deja mult prea tarziu.
Peste mai putin de 50 de zile, Romania va fi membru al Uniunii Europene, iar aceasta calitate inseamna ca tara noastra va trebui sa aplice normele si directivele in vigoare in aceasta mare familie. Marinarii romani devin marinari ai UE si vor fi tratati ca si ceilalti marinari europeni daca lucreaza pe o nava care are ca pavilion una dintre tarile UE. Vestea buna este ca, in astfel de conditii, romanii trebuie sa primeasca aceleasi salarii ca italienii, englezii sau norvegienii, de exemplu, desi in prezent sunt platiti aproape la jumatate. Vestea proasta este ca, din cauza ignorantei unora dintre guvernanti, marinarii romani vor disparea, practic, de pe piata muncii, pentru ca nu vor mai fi cautati de armatori. Iata care este explicatia.
Regulamentul 1408 al CEE
Relatiile de munca intre statele membre UE au fost stabilite foarte clar, inca din anul 1971, prin regulamentul 1408 al Comunitatii Economice Europene (CEE), actuala Comisie Europeana. In acest act se specifica faptul ca oricarui cetatean european trebuie sa i se plateasca contributiile sociale in conformitate cu prevederile statului in care lucreaza. In cazul marinarilor se ia in considerare statul sub pavilionul caruia este inregistrata nava. Regulamentul prevede o exceptie: cand conditiile statului din care provine navigatorul sunt mai favorabile, armatorul poate lua decizia sa achite contributiile sociale in acel stat. Acest lucru insa nu se poate face decat dupa incheierea, in prealabil, a unor acorduri bilaterale.
Primul val a stiut ce sa faca
O parte din statele care au aderat la Uniunea Europeana in primul val au incheiat astfel de acorduri bilaterale cu principalele puteri economice in acest domeniu. Printre statele care au stiut sa fructifice aceasta sansa se numara Estonia, Lituania, Estonia si mai ales Polonia, care ofera aproximativ 40.000 de marinari, cu exceptia personalului auxiliar. Astfel, armatorii platesc contributiile sociale in fostele state comuniste. Aici intervine „smecheria” guvernantilor din aceste tari: dupa incheierea acordurilor, ei au dat legi prin care au anulat sau au diminuat foarte mult aceste contributii numai in cazul marinarilor.
Birocratie de tip dambovitean
Adrian Mihalcioiu, presedintele Sindicatului Liber al Navigatorilor, spune ca a tras nenumarate semnale de alarma guvernantilor in ceea ce priveste aceasta problema, dar fara niciun rezultat. „Am avut intalniri la Ministerul Muncii, la cel mai inalt nivel, inca din luna iunie a acestui an. Nu au avut insa niciun rezultat”, spune acesta. Mihalcioiu afirma insa ca a primit, de curand, un oarecare feed-back de la acest minister, dar lucrurile sunt deja prea intarziate. Acordurile bilaterale se fac pe baza unei legi speciale, care spune ca, pentru a realiza un astfel de acord, trebuie facut un material-suport, care trebuie sa treaca prin toate ministerele, de unde sa primeasca aprobare. Procesul ratificarii mai trece pe la primul ministru si prin cele doua Camere ale Parlamentului, pentru ca in sfarsit presedintele tarii sa-si puna semnatura pe act. In conditiile in care se lucreaza in prezent, pentru intreaga procedura ar fi nevoie de o perioada cuprinsa intre doi si trei ani… dar nu mai sunt la dispozitie decat mai putin de 50 de zile.
Grecii si germanii au dat tonul
Presedintele SLN spune ca a primit deja semnale, atat de la armatori, cat si de la navigatori, ca situatia va fi extrem de delicata dupa 1 ianuarie. Desi nu se bate foarte mare moneda pe aceasta tema, in Constanta este extrem de evident faptul ca armatorii greci, care se ingesuiau alta data aici, nu mai vor marinari romani. Agentiile de crewing sunt din ce in ce mai goale. „Chiar in acest an am avut un caz, cu un armator german care a trimis acasa 40 de romani. In acest caz a fost vorba despre un acord semnat in anul 2005, chiar in ceea ce priveste plata asigurarilor sociale ale marinarilor in tara de pavilion a vaporului pe care acestia navigheaza, dar care a intrat in vigoare la mijlocul anului 2006”, spune Mihalcioiu.
Pierderi de un miliard de euro
Mihalcioiu spune ca trebuie luate masuri urgente, pentru ca, in caz contrar, marinarii romani nu vor fi deloc protejati de regulile europene. El spune ca, daca s-ar aplica normele in vigoare, ar fi extrem de dificil pentru marinarii romani sa aiba continuitate in munca, in conditiile in care, in decursul aceluiasi an, pot fi angajti de trei armatori din trei tari diferite. In plus, marinarii trebuie sa aiba un stagiu minim de cotizare pentru a a putea beneficia de contributiile sociale platite, iar daca are un contract pe numai cateva luni, se poate foarte vine sa fi platit degeaba. „Peste 95% din marinarii romani au insa un trecut in acest domeniu, deci au stagii de cotizare de ani de zile. E in avantajul lor sa i se achite contributiile sociale in tara”, spune presedintele SLN. Un ultim aspect este ca angajatii din acest domeniu aduc in tara aproximativ un miliard de euro anual. Potrivit statisticilor SLN, in Romania exista aproximativ 18.000 de oameni care lucreaza ca personal navigant si circa 22.000, in functii de personal auxiliar. Veniturile obtinute variaza intre 1.000 de euro si 7.000-8.000 de euro pentru comandantii de vas.
Ce se poate face
Pentru marinarii romani nu mai exista prea multe solutii. Una dintre ele, propusa de SLN, este incheierea unor preacorduri, pe o perioada de cinci ani, la nivelul Ministerelor Muncii din Romania si tarile europene, prin care sa se stabileasca cu exactitate conditiile in care se achita contributiile sociale. In momentul cand se vor negocia acordurile bilaterale, preacordurile ar urma sa fie preluate ca atare. O alta solutie, care nu sta in puterea guvernantilor, este ca statele europene sa adopte pavilioane de complezenta, gen Panama, Bolivia sau Cambodgia, pentru ca prevederile Regulamentului 1408/ 1971 se aplica numai cetatenilor Uniunii Europene si navelor care au pavilionul unui stat membru UE. Din pacate pentru personalul navigant roman, acest lucru este destul de greu de realizat, pentru ca statele europene acorda o serie de facilitati pentru armatorii care isi inregistreaza flotele navale in tara respectiva. Printre acestea se numara facilitarea creditelor bancare, dar si rambursarea unei anumite parti din contributiile sociale.
Armata filipineza
Romanii mai au un concurent de temut: forta de munca asiatica. De cativa ani, marinarii est-europeni au scos de pe piata o buna parte a filipinezilor si chiar indienilor, care au constituit ani de-a randul „carnea de tun” a armatorilor. Relativ bine calificati, foarte disciplinati si ieftini, acestia erau intalniti pe majoritatea oceanelor lumii. Romanii au venit cu atuul unei pregatiri superioare si nu cereau decat putin peste salariile asiaticilor. In plus, veneau din Europa, deci mentalitatea era asemanatoare si recrutarea mai usoara. Ei mai au si atuul seriozitatii, fata de colegii de breasla din Rusia sau chiar Polonia, care si-au facut un renume rau pentru ca beau foarte mult.
Din pacate, toate aceste avantaje nu inseamna nimic in fata cifrelor, iar dupa 1 ianuarie 2007, armatorii europeni isi vor da seama ca e foarte scump sa angajeze un marinar roman. In conditiile in care concurenta este extrem de mare si celelalte state au stiut sa ofere diverse facilitati, marinarul roman pare o „specie” pe cale de disparitie.
