Saptamana trecuta, intreaga flota maritima a Marinei militare s-a aflat in focul examenelor. La propriu, pentru ca 31 de nave au sustinut mai multe probe pentru verificarea gradului de operationalizare NATO, dar si la figurat, intrucat s-au inrosit tevile tunurilor de atata munitie consumata. „Litoral 2005” este considerata de specialisti drept cea mai importanta aplicatie de lupta din ultimii 10 ani.
Sarcina conducerii exercitiului a revenit Comandamentului Operational Naval. Statul Major al Fortelor Navale, forul superior a stat deoparte si a trimis doar ofiterii superiori pentru supervizarea aplicatiei. Fregatele, corvetele, vedetele si navele auxiliare au stat sapte zile pe mare si au executat atat misiuni individuale, cat si lucru in echipa. Sambata trecuta, corveta „260” a fost primadona. Mai exact, echipajul a muncit pe branci pentru efectuarea unei misiuni complexe. Alerta de aviatie inamica, nava potrivnica si submarin. Presa a urcat la bord la 7 dimineata, nava a ridicat ancora si am plecat in misiune. Conform scenariului, „260” are o misiune de cautare a unui submarin. Pana la jonctiunea cu celelalte trei corvete, cu care trebuia sa distruga inamicul, nava a fost atacata de rachete si flota de suprafata. Alarma de lupta s-a dat chiar dupa iesirea in larg. Radarele au depistat o nava inamica, iar imediat s-a executat atacul asupra acesteia. S-au lansat simultan doua torpile in evantai, iar procedurile au fost aceleasi ca si in cazul in care corveta ar fi atacat, tot cu torpile, un submarin. A urmat apoi respingerea unei rachete nava-nava. Acum s-au folosit din plin mitralierele cvadruple, contramasurile si tunurile ultrarapide de 30 milimetri. Desi nava poate executa si trageri ghidate automat prin radar, comandantii aplicatiei au ordonat ca tirul sa fie „manual”. Drept urmare, tragatorii au reglat tirul „la ochi”, lucru care nu i-a impiedicat sa-si indeplineasca cu brio misiunea. Intr-o prima faza au fost lansate dispozitive pentru „pacalirea” rachetei inamice, dar cum aceasta masura „occidentala” nu da intotdeauna razultate, s-a apelat la varianta „sovietica”, respectiv distrugerea tintei cu antiaeriana de la bord. Cele doua tunuri de 30 milimetri de productie ruseasca sunt considerate drept cele mai performante din domeniu, iar demonstratia a fost una spectaculoasa. Flacari de un metru la gura tevii, un zgomot asurzitor si „norisorii” exploziilor proiectilelor pe cer.
Grupele – la posturi! Alarma de nava inamica!
Dupa „prestatia” antiaerienei a venit randul tunurilor mari. „260” dispune la acest capitol de un sistem de armament care ii face parul maciuca inamicului. Cate doua tunuri de 76 milimetri in prova si pupa. Demonstratia a fost pe masura. Desi nu s-a utilizat decat tunul din prova navei, tinta, un corp de nava ce plutea in deriva, a fost incadrata si apoi atinsa. S-au tras aproximativ 40 de proiectile intr-un ritm ametitor. Odata distrusa nava inamica, corveta a reluat imediat cautarea submarinului. Au continuat cu proiectilele reactive lansate din prova, un fel de grenade antisubmarin ce pot fi lansate de la mare distanta, dupa care navele gruparii au dat o mana de ajutor la distrugerea vrajmasului. La lucrul in echipa s-au folosit traditionalele bombe antisubmarin, utilizate cu succes in cel de-al doilea razboi mondial. Cele patru corvete au stabilit un front de cautare comun si apoi au lansat bombele. Operatiunea este destul de riscanta, intrucat bomba („BAS”) explodeaza la adancime si produce o unda de soc impresionanta, care poate distruge inamicul, dar si pe cel care a lansat-o. Drept urmare, dupa lansarea „BAS”-ului, corvetele au sters-o rapid de la fata locului pentru a nu fi afectate de „ciocanul” de apa.
„Sesiunea” II, trageri de noapte
La ora 15, corveta a facut un scurt popas in Portul Mangalia, pentru a-i debarca pe jurnalisti de la bord, a realimentat si s-a intors pe mare. „De lunea trecuta n-am mai vazut uscatul. Acum iesim pentru trageri de noapte, dupa care ne-am incheiat misiunea”, a precizat capitanul-comandor Sorin Coada, comandantul corvetei. „Tragerile au mers bine. Trebuie sa acordam o mai mare atentie rachetelor. Este cea mai noua arma”, a concluzionat „boss”-ul de pe „260”. La randul sau, comandorul Aurel Popa, sef Instructie SMFA si cel care a conceput in mare masura aplicatia, s-a declarat satisfacut de ce a vazut: „A fost OK. Rezultatele sunt cu atat mai meritorii cu cat echipajele s-au descurcat bine in fata neprevazutului. N-au stiut decat o parte din scenariul aplicatiei. Acum putem indeplini orice misiune din partea NATO”.
