Deşi s-a făcut mult mai puţină vâlvă decât în cazul romilor expulzaţi de preşedintele din Franţa, determinarea autorităţilor din districtul Basildon, din Marea Britanie, este comparabilă: în jur de 80 de familii au fost evacuate, iar operaţiunea a costat 15 milioane de lire. Acest lucru demonstrează poziţia rromilor nomazi în societatea contemporană, arată un studiu al revistei History Today.
Este o dimineaţă rece de decembrie la ferma Dale, unde locuiesc, de mult timp, câteva sute de oameni care urmează să-şi evacueze locuinţele. Este cea de-a 28-a zi de la primirea notificării din partea consiliului local din Essex, scria ziarul britanic The Guardian.
După evacuare, familiile vor fi nevoite să plece din nou la drum şi să fie pasate dintr-un loc în altul de autorităţi, repetând un model care a devenit extrem de familiar romilor de-a lungul secolelor.
Rromii nomazi şi autohtonii depindeau unii de alţii
Populaţia rroma de pe întreg continentul european îşi are rădăcinile în India, iar primii etnici au sosit în Marea Britanie în secolul XVI. În ciuda persecuţiilor, romiii şi-au construit aşezări, fiind deseori protejaţi de nobilii pe pământurile cărora se aşezau, întrucât constituiau o mână de lucru ieftină. În plus, mulţi ofereau şi spectacole.
Societatea a început să îi trateze ca pe nişte devianţi, în sensul că ei nu respectau legile sociale şi unii îi urau, pentru că îi bănuiau de tot felul de acte imorale. Un lucru era cert stabilit: romii nu făceau parte din societatea civilizată, mai arată History Today.
Totuşi, aceste stereotipuri nu erau întru totul adevărate: triburile nomade de romi făceau comerţ, trăiau şi munceau alături de autohtoni. Studiile efectuate de cercetătorii britanici în secolul XIX şi XX arată că existau interacţiuni între triburile nomade şi localnici, mai ales în timpul muncilor agricole şi sezoniere.
Rromii îşi construiau taberele în zonele sărace şi munceau ca zilieri. Departe de a fi societăţi diferite, localnicii şi rromii depindeau unii de alţii ca să supravieţuiască.
Ţapul ispăşitor
Stereotipurile s-au accentuat şi s-au răspândit de-a lungul secolului XIX, din cauza urbanizării. În ciuda imaginilor zugrăvite de romantici, cu caravanele mergând de-a lungul drumului, cu romii cântând şi ghicindu-le norocul oamenilor, au evoluat şi stereotipurile negative.
Într-o societate în care hainele şi casa spuneau totul despre tine, au apărut vorbe despre mizeria în care trăiesc, despre firea lor leneşă şi imorală, care au avut adeziune, mai ales în perioadele de anomie socială. În timpul celui de-al doilea război mondial, rromii deveniseră ţapii ispăşitori pentru presă. Jurnaliştii îi creionau deseori drept trădători şi dezertori, care nu erau capabili să respecte legile.
În anii ’60, Consiliul Romilor din Anglia a luptat pentru ca rromilor să li se recunoască dreptul de a călători şi de a avea un stil de viaţă nomad în societatea secolului XX. Deşi a înregistrat câteva succese, cum ar fi Caravan Sites Act, în 1968, influenţa Consiliului s-a diminuat de-a lungul timpului.
În 2010, Franţa a demolat 80 de tabere ale romlior amplasate ilegal, iar oamenii au fost trimişi înapoi, în România şi Bulgaria. Pentru această măsură, Franţa a fost acuzată de „rasism instituţionalizat”, de Liga franceză a Drepturilor Omului.
