Acceptând să-şi asume un al doilea mandat la Quirinal, preşedintele Giorgio Napolitano, 87 de ani, a oferit un moment de respiro unei ţări care, fără o majoritate clară în Parlament, se scufundă de două luni într-o criză politică fără ieşire.
Un partid democrat decapitat, un preşedinte al Republicii care va împlini curând 88 de ani şi care a acceptat să-şi prelungească sejurul la Quirinal „ca responsabilitate faţă de naţiune”, un spectru al alegerilor anticipate în iunie care pare să se îndepărteze şi un Silvio Berlusconi care jubilează pentru că este învingător în confruntarea cu stânga – aşa poate fi rezumat ultimul weekend de febră politică rar întâlnit în Italia. Preşedintele Napolitano, aflat la final de mandat, care expiră la 15 mai, era pregătit să plece. Sâmbătă dimineaţă a cedat presiunilor principalelor partide politice din peninsulă şi a acceptat să se prezinte în faţa marilor electori italieni pentru un al doilea mandat, fiind ales în al şaselea tur de scrutin.
A obţinut mai mult de cele 504 voturi necesare. Realegerea sa a evitat haosul şi a făcut să explodeze stânga, impunându-se ca singurul om politic consensual şi respectat. Chiar Silvio Berlusconi i-a mulţumit pentru „simţul de devoţiune şi pentru generozitatea personală şi politică”. Doar mişcarea 5 Stele a comicului Beppe Grillo a acuzat o „lovitură de stat” pentru a împiedica schimbarea.
Media italiană estimează că preşedintele Napolitano a venit în ajutorul unui Parlament în plină derută, în pofida vârstei sale avansate, ceea ce Corriere della Sera califica „cea mai bună soluţie pentru salvarea ţării de cea mai gravă criză”.
Dezbinare politică
Napolitano a acceptat să rămână în fruntea statului ca o umbră tutelară a unei ţări divizate şi garant al stabilităţii pentru partenerii europeni şi unul dintre primii care l-au felicitat a fost Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene. Dar Italia rămâne în plină criză politică.
La două luni de la alegerile care au adus în scenă mişcarea 5 Stele, nu există un acord în vederea formării unui guvern şi acum, pe acest câmp de ruine, peisajului i se adaugă cea a Partidului democrat, accentuând confuzia. Strategia mişcării 5 Stele, cel puţin pe termen scurt, este un eşec. Cu 25% din voturi obţinute acum două luni, această mişcare haotică nu a reuşit să se debaraseze de „casta” politică şi aleşii săi nu ocupă nici un post la putere. De luni, preşedintele Napolitano va prezenta reformele pe care intenţionează să le aplice iar un guvern de tranziţie ar urma să fie instalat. Se vorbeşte de fostul preşedinte al Consiliului de Miniştri, Giuliano Amato în fruntea sa, de democratul Massimo D’Alema la Externe, de Mario Monti la Economie, cu rang de vicepreşedinte al Consiliului şi de Angelino Alfano, omul lui Berlusconi într-un post-cheie. Ar fi vorba de un cabinet politic, rodul unei „mari coaliţii” între centru-stânga şi dreapta berlusconiană. O formulă refuzată de două luni de şeful PD, Pier Luigi Bersani. Va fi o echipă care va trebui să aplice reforme economice şi să redacteze o nouă lege electorală. Sarcina viitorului preşedinte va fi dificilă, alegerile din februarie ducând la o ecuaţie de nerezolvat, cu stânga cu o majoritate absolută în Casmera deputaţilor dar nu şi în Senat, divizat în trei blocuri de forţă care se neutralizează reciproc – stânga, dreapta berlusconiană şi M5 Stele.
O situaţie care constrânge Italia să meargă înainte cu un guvern demisionar de patru luni şi fără perspectivă clară pentru viitorul apropiat.
