In ultima zi a targului de carte, presedintele Traian Basescu a participat la lansarea unui volum semnat de Vladimir Tismaneanu, in prezenta autorului. Cu acest prilej, cunoscutul politolog, al carui nume pus pe coperta raportului de condamnare a comunismului a starnit atatea pasiuni contradictorii, a facut cateva disocieri interesante asupra carora merita sa ne oprim. Dl Tismaneanu a contestat orice situare a presedintelui roman in tabara populistilor de tip Lukasenko sau Hugo Chavez. Exista populisti carnivori si populisti vegetarieni, a precizat profesorul de la Maryland, citandu-l pe fiul scriitorului peruan Vargas Llosa. Dl Basescu nu este un carnivor, am inteles. Printre vegetarieni au fost pronuntate numele lui Nicolas Sarkozy, proaspatul presedinte victorios al Frantei, si Margaret Thatcher, premierul reformator al Marii Britanii intre 1980 si 1990.
In aceeasi logica, dl Tismaneanu ne-a amintit ca includerea presedintelui roman in plutonul liderilor populisti este inexacta si pentru ca Romania face parte, "pentru numele lui Dumnezeu!", din UE si NATO, spre deosebire de Belarus, sa zicem. Presedintele roman a intervenit in expunerea docta a profesorului american (care ne-a asigurat ca vrea sa pastreze o distanta la fel de obiectiva fata de Traian Basescu precum Raymond Aron fata de Charles de Gaulle!) vorbind despre solicitarea presedintelui Sarkozy adresata francezilor de a-i da si o majoritate parlamentara in votul din 10 iunie, dupa triumful din alegerile prezidentiale de acum o luna. Este vorba de majoritatea pe care si bucurestenii i-au dat-o atunci cand a fost ales in doua randuri primar general al Capitalei, a adaugat dl Basescu.
Am avut impresia, ascultandu-i pe ilustrul politolog si popularul presedinte facand consideratii despre populism si majoritati pe podiumul Targului de carte, ca avem nevoie de cateva lamuriri sau autolamuriri suplimentare.
Intrarea Romaniei in NATO si UE a presupus indeplinirea unor obiective care tin de liberalizarea politica si economica. Ea a fost insa, in primul rand, rezultatul unei decizii politice, si nu al recunoasterii maturizarii democratice definitive, echivaland cu imunitatea la populismul carnivor.
Nici Constitutia votata in 1991, nici modificarea ei in spiritul UE, din octombrie 2003, nu i-au creat presedintelui Romaniei pozitia unui factor executiv de tipul Nicolas Sarkozy sau Margaret Thatcher. Nu pentru ca au condus sau conduc tari NATO si UE cei doi lideri sunt puternici, cu majoritati stabile si au avut sau vor avea un loc in istoria tarii lor, ci pentru ca sistemul politic si constitutional din Franta si Anglia le-a permis acest lucru. Apartenenta la comunitatea euroatlantica a Romaniei nu pune in pericol, din pacate, cel putin pana acum, sistemul politic intern, echivoc si anacronic, in care nimeni nu are cu adevarat puterea si raspunderea pentru exercitarea ei. Parlamentul si guvernele sunt fragmentate si partial nereprezentative, presedintii statului sunt poate cezarici, dar raman neputinciosi. Nu le ramane decat populismul ca mijloc de comunicare publica, in absenta parghiilor executive de modernizare a statului.
Cred ca dl Basescu se-nsala atunci cand isi aminteste de majoritatile decise in favoarea sa ca fost primar general. Nici atunci, nici acum, in ciuda popularitatii reale, dl Basescu n-a reusit sa impuna schimbarile necesare din cauza constrangerilor constitutionale si legale. Dar si in absenta unei disponibilitati a sistemului de a cauta si gasi solutii de compromis. Acest sistem incurajeaza predominant tarele politicianismului de sorginte bizantin-fanariot-comunista: viclenia, secretomania, tradarea, frauda, competitia vindicativa a orgoliilor, autodecapitarea voluntara a elitelor de corpul social. Dl Basescu face parte din acelasi biotop, dar a ales sa-l denunte si sa-l schimbe. Singur, alaturi "doar" de popor, nu va reusi.
Intre Silvio Berlusconi si premierul Danemarcei exista mai multe diferente decat similitudini, care nu tin doar de o varianta sau alta de model constitutional. Cultura politica traditionala a tarii respective este la fel de importanta ca sistemul politic si incomparabil mai decisiva pentru progresul unei tari decat apartenenta la UE sau NATO.
Traian Basescu este liderul popular al unui stat de traditie sultanista, care a traversat cea mai faraonic anticetateneasca varianta a comunismului de stat. Aici, conducatorul este definit si acceptat, in sensibilitatea colectiva, mai aproape de conducatorii familiari rusilor, ucrainenilor sau sud-americanilor, fie ca ne place sau nu. Saracia, diferenta dintre putinii bogati si numerosii saraci, rolul important al religiei filtrate prin superstitii, ponderea populatiei rurale, traditiile oligarhic-despotice ale statului, ponderea populatiei rurale, iata tot atatia factori care coloreaza populist, mai mult carnivor decat erbivor, un stat, fie el si membru deplin al UE si NATO.
Nu trebuie sa ne facem iluzii, asadar, in privinta rolului unei majoritati prezidentiale consolidate in urma referendumului din 19 mai. S-a vazut ca imobilismul Parlamentului si interesele sau inertia partidelor, oricat de nereprezentative si nepopulare, in sensul lui Traian Basescu, tin cu succes tara in loc.
In locul majoritatilor, care in cazul lui Ion Iliescu in 1990 sau 1992 au avut trasaturi tiranice impotriva minoritatilor lucide, ceea ce decide azi in Romana este, pe langa felul statului roman de a fi, doar cangrena sistemului politic. Aici cercul e iarasi vicios. Clasa politica nu e capabila sa sara peste propria-i umbra. Solidara prin dorinta de a-si pastra privilegiile, unita din adancuri de panica inspirata de un presedinte antiestablishment, in traditia lui Vlad Tepes (care la un moment dat indragise mai mult trasul in teapa decat diferentele dintre intepati), dar si din stirpea lui Vladmir Putin (care i-a inlaturat pe oligarhii jefuitori ai lui Eltin, cu ambitii politice, pastrand sau inventand oligarhii statali, conformisti, controlati de serviciile secrete), clasa politica romaneasca trebuie sa-si depaseasca singura impasul mortal. In astfel de situatii, alegerile anticipate sau numirea unui guvern de tehnocrati, sprijinit de toate partidele, cu mandatul expres de pregatire corecta a alegerilor anticipate si de popularizare echidistanta a tuturor variantelor de sistem politic eficient, devin singurele solutii.
