Aceasta intrebare, dar pusa cu o adresa mult mai actuala, a format tema unei discutii la Oradea, zilele trecute. Formularea exacta a celor care organizeaza de 16 ani Zilele revistei „Familia”, de fapt poetul Ioan Moldovan, redactorul-sef al lunarului de literatura, era: „Ce (mai) poate spune azi Europei poezia romana?”
Doua zile in care poetii au cam stat unii de vorba cu altii, nu intotdeauna despre ceea ce fac, asta e preocuparea egocentricilor, si nu toti poetii sunt asa, intr-o incercare, disperata in fond, de a se conecta sau, dimpotriva, deconecta cateva ore, la si de la o realitate, vexatorie cel mai adesea pentru ei. Si cand Al. Cistelecan, moderatorul intalnirii de la Colegiul „Mihai Eminescu”, a invitat un poet, oricare, dintre cei prezenti, sa recite un text al sau in fata elevilor si profesorilor prezenti, pentru a-i convinge ca (mai) merita sa cumpere o carte de poezie, doar un foarte tanar poet s-a incumetat sa dea curs invitatiei. Poetul Dan Coman, de la Bistrita, s-a avantat, in finalul unei discutii care atinsese mai toate locurile comune ale temei "difuzarea literaturii romane in lume”, sa se supuna testului, cu o poezie adolescentina, si a meritat, caci a fost aplaudat indelung.
Cu o zi inainte, insa, invitata de onoare a festivalului, caci e, in fond, un festival de literatura ceea ce se petrece la Oradea, in octombrie, era Ana Blandiana, careia municipalitatea i-a inmanat diploma de cetatean de onoare al Oradiei, obligand-o sa declare ca, uite, uneori, esti poet si in orasul tau. Dupa aceasta scurta festivitate, o seama de poeti au citit-recitat multe-multe poezii diverse, demonstrand ca nu toti scriu la fel, tocmai acum, cand tot mai putini oameni se preocupa de asta. Au defilat pe scena Leo Butnaru de la Chisinau, Andrei Bodiu si Caius Dobrescu de la Brasov, Vasile Dan de la Arad, Claudiu Komartin de la Bucuresti, Ion Pop si Adrian Popescu de la Cluj, Liviu Ioan Stoiciu si Robert Serban, primul de la Bucuresti, celalalt de la Timisoara, ba chiar si subsemnatul, printre atatia altii. S-au produs pe scena de la Teatrul de Papusi Arcadia si oradenii Ioan Moldovan, Traian Stef sau Ion Davideanu, precum si multi altii, fara a plictisi o sala evident interesata.
Afara, frumosul municipiu din vest era intr-o alta sarbatoare, Ziua orasului; tarabe ca pe la Bucuresti, la Mosii de altadata, luasera locul parcarilor, se auzeau muzici, ba chiar si manele, ceea ce mi-a amintit ca, dupa unirea din 1918, in loc sa capatam noi, regatenii, obiceiuri europene imprumutate de la ardeleni, s-a intamplat tocmai pe dos, spre regretul si al tuturor ardelenilor, dar si al regatenilor constienti de sine. Seara, am aflat, s-a finalizat cu sosirea triumfala a presedintelui, proaspat intors din Azerbaidjan.
S-au lansat si cateva carti, a fost si un fel de happening pregatit (sic), in atelierul unui pictor, de fapt un protest al pictorului Ioan Augustin Pop, impreuna cu poetul Traian Stef, impotriva statuilor kitsch care au umplut si Oradea in ultimii ani, dupa gustul si interesele celor care le-au ordonantat din bani publici.
N-au fost numai poeti, dar ei s-au manifestat mai mult, data fiind si tema colocviului; au fost, de asemenea, prezenti, unii cu interventii substantiale, critici precum Ion Simut, Virgil Podoaba, Adrian Lacatus, Stefan Borbely, Al. Th. Ionescu. Multi echinoxisti de altadata, bucurosi sa-si intalneasca profesorul, tot de altadata, poetul, criticul si istoricul literar Ion Pop. Cea de-a 16-a editie a Zilelor Revistei Familia s-a incheiat prieteneste vineri seara, cand invitatii au inceput sa dispara.
Spre deosebire de alte manifestari de acest gen, care se petrec in cercul strict al invitatilor, aici scriitorii au iesit in fata unui public mai mult sau mai putin interesat de literatura, ceea ce a schimbat, intr-un fel, si calitatea comunicarii ideilor.
In redactia, aflata acum chiar in casa ce a fost a lui Iosif Vulcan, fotografii vechi amintesc despre redactorii seriei noi, din 1965, ca si pe coperta cartii unuia dintre cei mai iubiti dintre acestia, criticul de teatru Dumitru Chirila, unde pot fi vazuti Alexandru Andritoiu, redactorul-sef al primelor decenii, Francois Pamfil, Ovidiu Cotrus, Gheorghe Grigurcu, Vasile Spoiala, Stelian Vasilescu, Dumitru Bejan, majoritatea intrati in lumea umbrelor. Iar Radu Enescu, cel care a publicat in anii '70 o substantiala monografie despre Kafka, te priveste de pe peretii biroului in care sunt primiti astazi scriitorii invitati.
„Familia” este, acum, si datorita redactorului sau sef, poetul Ioan Moldovan, un reper cultural si colegial ardelean.
