Urbe cu pretentii europene, si nu de ieri, de azi, Timisoara mai calca, uneori, stramb. Dovada ca apartinem, totusi, aceluiasi areal mioritico-balcanic. Asa se face ca, dupa noaptea de Revelion, regia care se ocupa de curatenia orasului a anuntat colectarea unei cantitati-record de gunoaie. Numai din Piata Victoriei au fost colectate aproximativ zece tone de deseuri menajere, la capatul petrecerii-maraton dedicata integrarii in UE.
Unii ar putea spune, insa, ca „fapta” nu e atat de grava: oamenii au dreptul sa petreaca, mai ales ca Revelionul e o singura data pe an. In plus, nu te integrezi in fiecare zi in Uniunea Europeana. Fara a-i „inculpa” pe toti timisorenii in categoria celor care au aruncat pe jos (desi exista suficiente cosuri de gunoi in Piata Victoriei), e lesne de inteles ca exista si alte variante de a sarbatori trecerea dintre ani, mai ales ca aceasta s-a petrecut intr-un loc nu atat public, cat cu o insemnatate deosebita pentru Timisoara si Romania.
Zece tone de gunoi in Piata Victoriei, unde au murit in decembrie 1989 copiii Timisoarei, fara de care nu aveam astazi parte, poate, nici de integrare, nici de tunuri de lumina, nici de concerte, pot fi asemuite cu o adevarata blasfemie. Si n-ar fi prima de acest gen. S-au mai intamplat si cu alte ocazii, dar poate nu la un asemenea nivel.
Nu stim de ce zecile de organe de ordine dislocate in Piata, de la jandarmi la politisti comunitari, nu au actionat asupra celor certati cu bunele maniere. Aceasta indulgenta, reparata ulterior de regia de salubritate, a aruncat o umbra de indoiala asupra a ceea ce noi, banatenii, numim „spiritul Timisoarei”.
In ciuda evocarii, de pe scena din Piata, a faptului ca de aici a pornit, in decembrie 1989, adevarata integrare europeana a Romaniei, o parte dintre petrecareti nu s-a sfiit sa sparga sticle si sa arunce pe caldaram tot felul de gunoaie. Spunem ca Timisoara este bastionul civilizatiei in tara noastra. Poate chiar asa si e, am dovedit-o de nenumarate ori, fie pe stadion, fie cu alte prilejuri.
Dar trebuie sa recunoastem ca mai exista printre noi si oameni care strica imaginea creata cu atatea sacrificii. Ei ar fi primii care ar trebui sa-si faca procese de constiinta – daca au asa ceva. In plan concret, e datoria autoritatilor locale sa starpeasca aceste fenomene, macar in buricul targului.
Apelurile la bun-simt, atunci cand totul se deruleaza cu ocazii festive, udate, bineinteles, cu licori bahice de tot felul, pot fi zadarnice. De aceea, trebuie actionat in forta si fara nici un fel de resentiment. Poate, cine stie, amenzile vor avea darul sa-i faca pe necivilizatii din orasul de pe Bega sa se gandeasca de doua ori inainte de a profana un loc plin de semnificatii pentru toti. Ar putea, acestia din urma, lua exemplul turistilor care strabat zilnic Piata Operei, se inclina in fata troitelor sau, pentru ca traim intr-o epoca moderna, fotografiaza cu aparate digitale Catedrala Mitropolitana.
Dar cum toate acestea nu se stie cand se vor intampla, concluzionam ca si la Timisoara se poate aplica sintagma „mai e mult pana departe”.
