"Am avut prilejul sa interpretez arii si duete din opere, oratorii,
cantece religioase si liduri pe scena Ateneului Roman"
Va marturisesc ca inceputul "carierei mele" s-a petrecut in jurul varstei de 6 ani, cand am interpretat, in fata celor cam 64 de copii din blocul in care locuiam, melodii populare si de muzica usoara, pe care le si dansam; cu alte cuvinte ma pasiona muzica! In scoala generala, profesoara de muzica si-a dat seama de calitatile mele si mi-a propus sa cant in cor si solo, insistand tot timpul sa urmez Liceul de Muzica din Pitesti, orasul in care m-am nascut. Dupa fiecare ora de cor, timp de patru ani, profesoara ma chema la catedra sa-mi aminteasca de viitoarele studii, incat ajunsesem sa-i raspund inainte sa ma intrebe: "stiu!… Liceul de Muzica"! Admiterea in liceu nu a fost grea, dar ceea ce a urmat nu mi-a prea suras: multe ore de teorie muzicala, armonie, polifonie, canto, cor, plus materiile de profil real si uman; dar in timp toate acestea desigur au contribuit la perfectionarea mea ca om si ca artist.
Muzica fara matematica si fizica nu se poate invata, iar canto fara anatomie de asemenea. Insa, cu multa ambitie, rabdare si dorinta de munca, totul este posibil! Dumnezeu m-a inzestrat cu multe calitati, dar cred ca a depasit limita in ceea ce priveste ambitia. La drept vorbind, drumul pe care l-am ales, mi-a rapit din timpul liber, ceea ce mi-a dat de gandit cam cum ar trebui sa-mi organizez viata si m-a facut sa renunt o perioada la bucuria de a copilari in orasul meu natal, Pitestiul meu, localitate cu o frumoasa asezare geografica si cu oameni destepti si integri.
Muzica este precum sportul: o zi lipsa, totul de la capat. Timpul il ocupam cu mici excursii, citind si chiar cate o partida de tenis nu strica. Imi place mult sa colectionez scoici si intotdeauna m-a fascinat urma timpului lasata pe cruste, fiindca sunt unice. (Cred in ideea de unicitate si de a fii tu insuti – pe scena, in viata de toate zilele…) In cei patru ani de liceu am cantat muzica populara, usoara si clasica, dar cea care mi-a decis viitorul a fost cea de-a treia. De ce? Pentru ca vocea mea de soprana lirica-lejera era potrivita pentru acest gen si faptul ca trebuia sa fii si actor m-a determinat si mai mult sa fac aceasta alegere.
Am urmat Facultatea de Compozitie, Muzicologie si Pedagogie muzicala si, intrucat opera este un gen complex care implica si probleme de actorie, am optat si pentru Facultatea de Interpretare muzicala, specializarea canto. Din fericire, am avut parte de profesori si regizori care m-au ajutat sa ma descopar atat ca actor cat si ca interpret vocal. Ambele facultati au contribuit la formarea mea ca artist si m-au condus pe fagasul unei cariere in genul vocal-simfonic si al operei. Franta, Italia, Spania, Germania, Lichtenstein sunt cateva dintre tarile pe care le-am vizitat si in care am sustinut concerte si recitaluri. Am acumulat astfel foarte multe cunostinte si totodata am trezit curiozitatea strainilor de a asculta cantece de pe alte meleaguri. Principesa de Lichtenstein, dupa terminarea recitalului, m-a rugat sa-i interpretez colinde romanesti si asa mi-am dat seama cat de apreciata si de interesanta este muzica romaneasca si in alte tari. Revenind la opera, o sa vi se para curios, dar cand am ascultat pentru prima data acest gen la televizor – imi aduc aminte ca a fost "Aida" de Giuseppe Verdi – i-am spus mamei ca eu nu o sa cant asa ceva vreodata. De ce? Era greu de inteles pe de o parte, iar pe de alta parte ma ingrozea faptul ca trebuia sa ma ingras…!
Asa arata soprana din Aida, putin solida. Hm! Ce idee! Pana cand am realizat ca totul are legatura cu tehnica vocala si a respiratiei pe care le dobandesti de la profesor – in cazul meu, meritul ii apartine profesoarei Roxana Toader. Este important sa asculti si metodele de predare a tehnicii vocale ale altor interpreti – de la fiecare avem cate ceva de invatat. Asa am descoperit o noua interpretare a ariei Rosinei din opera "Barbierul din Sevilla" de G. Rossini, cand in 2003 am participat la cursurile de master conduse la Bucuresti, de mezzosoprana americana Denyce Graves. Pe langa opera m-a cucerit si genul vocal-simfonic. In anul 2000 am fost angajata la Filarmonica George Enescu ca artist liric. Aici, a fi artist liric inseamna sa colaborezi permanent cu alti muzicieni, cu dirijori de renume, sa abordezi un repertoriu variat care-ti poate oferi mari satisfactii profesionale. Pe mine, intalnirea cu maestrul Cristian Mandeal m-a ajutat sa descopar valentele nebanuite ale partiturilor mozartiene si mi-a redat increderea in capacitatea mea de a aborda repertoriul de opera, dar si vocal simfonic. O alta intalnire foarte importanta pentru mine a fost cu dirijorul de origine chineza Jin Wang care m-a fascinat prin acuratetea stilistica pe care o impune muzicienilor cu care colaboreaza. Lucrul permanent
cu maestrul Iosif Ion Prunner, in calitate de dirijor si pianist, mi-a
dat posibilitatea de perfectionare
si de diversificare a repertoriului
care ma reprezinta si in prezent. Astfel, am avut prilejul sa interpretez arii si duete din opere, oratorii, cantece religioase si liduri pe scena Ateneului Roman.
