Afacerea denumita generic „Cathedral Plaza” se amplifica pe zi ce trece, cu dezvaluiri senzationale, facute de o parte sau de cealalta dintre cei implicati, tinzand sa se contureze ca unul dintre cele mai mari scandaluri publice ale ultimilor ani, pe masura ce vor incepe sa iasa la iveala institutii si nume grele implicate in derularea conflictului. Scrisoarea pe care o face publica abia acum, in ceasul al doisprezecelea, IPS Ioan Robu, arhiepiscopul mitropolit al Bisericii Romano-Catolice din Romania este senzationala din mai multe puncte de vedere si, pentru a-i intelege toate semnificatiile, se impune un scurt rezumat al evenimentelor care au plasat Catedrala catolica Sfantul Iosif, din Bucuresti, in centrul atentiei opiniei publice din tara si strainatate.
In anul 1998, Fondul american de investitii Miller Global achizitioneaza terenul viran de langa Catedrala Sf. Iosif, Bucuresti, si demareaza imediat, impreuna cu Willbrook Management, proiectul constructiei unui building inalt de 75 m, cu 19 etaje, parter si 4 niveluri subterane. In noiembrie 1999, Arhiepiscopia Romano-Catolica nu numai ca isi da acordul pentru constructia cladirii, dar recomanda proiectul in termeni laudativi, printr-o scrisoare semnata de IPS Ioan Robu si trimisa tuturor ministerelor si primariilor implicate in procesul de avizare. Pe baza acestui accept de principiu, constructia viitorului mamut este inclusa in Planul Urbanistic Zonal (PUZ), preluat de Planul Urbanistic General (PUG) al capitalei, iar firma investitoare obtine, rand pe rand, toate aprobarile necesare pentru demararea investitiei si deschiderea santierului. Numai ca in aprilie 2001 Arhiepiscopia isi conditioneaza acordul de „asigurarea absoluta ca (lucrarile) nu vor afecta fundamentul sau corpul catedralei. Daca apar fisuri, se opresc lucrarile”. Cum in locul acestor asigurari Arhiepiscopiei i se ofera spatii generoase in viitoarea constructie (si in preajma ei), IPS Robu devine banuitor, mai ales ca, intre timp, se intamplase tragedia de la Biserica Armeneasca, in conditii absolut similare cu cele in care se afla acum Catedrala Sf. Iosif, astfel incat isi retrage acordul de principiu, in termeni categorici, adresandu-se in acest scop tuturor institutiilor implicate in avizarea si aprobarea proiectului. Cum aceasta retractare nu are eficienta juridica retroactiva, firma de investitii obtine (fara a intra in alte detalii) toate zecile de avizari de specialitate, necesare pentru autorizatia de constructie (februarie 2006), si deschide santierul. Abia in aceasta faza Arhiepiscopia trece la o campanie consistenta impotriva Centrului Millenium, trimitand scrisori deschise Presedintiei, Guvernului, Prefecturii, primariilor, ministerelor, inspectoratelor, altor institutii implicate, intr-un fel sau altul, in afacere. In 24 aprilie 2006, organizeaza un mars prin centrul Capitalei, pe parcursul caruia aproximativ 1.500 de crestini catolici protesteaza impotriva construirii Complexului „Cathedral Plaza” in apropierea Catedralei Sf. Iosif.
In toate materialele trimise autoritatilor si presei, Arhiepiscopia aduce acuzatii foarte agrave atat firmei Millenium, cat si institutiilor care au avizat proiectul, avand trei argumente forte, care arunca mari umbre de suspiciune asupra legalitatii proiectului: 1. Acordul initial, dat de IPS Robu, era doar de principiu, nu avea o forma legala, autentificata de un notar, conform uzantelor juridice in vigoare, astfel incat toate aprobarile obtinute pe baza lui ar fi nule de drept; 2. Catedrala Sf. Iosif este monument istoric, cu o zona de protectie de 100 m, conform legilor, pe care Comisia Nationala a Monumentelor ar fi trebuit sa le respecte, chiar daca mitropolitul insusi ar fi vrut sa darame catedrala. Or, buildingul cu 19 etaje se construieste la 10 m de zidul catedralei; 3. Pentru obtinerea autorizatei de constructie, ar fi trebuit adusa, in mod obligatoriu, o expertiza tehnica a starii catedralei, pe care firma Millenium nu o are, decat intr-o forma de surogat „ambiguu”, numit „Studiu de impact”. Or, pana in prezent, Arhiepiscopia nu a permis patrunderea firmei Millenium pe proprietatea sa privata si expertizarea tehnica a catedralei, motiv pentru care s-a si ales cu doua procese, tocmai in Saptamana Patimilor.
Nu vom intra, deocamdata, in alte detalii surprinzatoare, care anunta inca de pe acum rasturnari spectaculoase de situatie, in cazul acestei afaceri cu dedesubturi de mare anvergura. Publicam integral scrisoarea mitropolitului Ioan Robu (cu titlul si subtitlurile puse in redactie), ca pe un preambul al dezvaluirilor care vor urma.
IPS Robu isi pune cenusa in cap
1. Din 1996 pana in 1999 am refuzat categoric un posibil accept din partea noastra pentru o eventuala constructie langa Catedrala. In 1999, inginerul de rezistenta Alexandru Cismigiu, care colabora gratuit cu noi, a fost angajat de firma Millenium, devenindu-le consultant. El mi-a spus in repetate randuri ca Millenium, o firma care dispune de foarte multi bani, va construi oricum si va obtine autorizatia de construire si fara acceptul nostru. Dar, daca le dam un accept de principiu, vom putea discuta cu ei sa construiasca astfel incat sa nu acopere toata Catedrala cu constructia lor. Arhiepiscopia neavand la acea vreme pe altcineva cu care sa ma consult, nestiind ce implicatii va avea acest gest, avand incredere oarba in profesorul universitar Cismigiu, am semnat un text pe care nu l-am conceput eu, ci cei de la Millenium. Stiu ca m-a deranjat faptul ca, in textul propus spre semnare, nu numai ca acceptam constructia, dar mai si laudam si recomandam proiectul. Din respect fata de dl Cismigiu si simtindu-ma dator sa il ajut, nu am facut vreo obiectie si l-am semnat. Credeam ca aleg raul cel mai mic.
Fara participarea si sfaturile dlui Cismigiu, firma Millenium nu ar fi primit niciodata acest accept formal. Din anul 2001, cand am retras acel accept, si pana azi am regretat acest gest si ca nu am stiut ce trebuia sa stiu, adica ce urmari avea acea iscalitura. Cred totusi ca increderea e o valoare si nu il acuz pe dl Cismigiu, ci imi recunosc nepriceperea.
Am dat astfel impresia ca as fi renuntat la o lupta de principiu impotriva unei constructii langa Catedrala, la o lupta pentru frumos, pentru pastrarea in capitala a monumentelor istorice, si regret din tot sufletul acest lucru.
Am cerut doar protejarea absoluta a Catedralei
2. Lucrand la proiectul firmei Millenium, dl Cismigiu a inceput sa fie un fel de element de legatura intre noi si acea firma. Acest lucru a facut sa nu-i cunosc pe cei de la Millenium. M-am intalnit doar o data, cu o doamna, in 1996, si cu doi domni, la date diferite, in 1999. I-am spus in acea perioada dlui Cismigiu ca noi le-am dat in scris un accept de principiu, iar ei nu ne-au dat in scris o asigurare ca nu se va intampla ceva neplacut cu Catedrala din cauza sapaturilor si, in caz ca vor fi probleme, se sisteaza lucrarile. La scurt timp dupa aceea, dl Cismigiu mi-a transmis ca a discutat cu cei de la Millenium in acest sens si, in plus, exista posibilitatea ca acestia sa ne ofere si niste spatii in folosul Catedralei, cand va fi gata constructia. La a treia intalnire din cele amintite, dintre mine si un reprezentant de la Millenium, insotit de dl Cismigiu, s-a discutat si despre oferta de spatii, dar, in primul rand, despre asigurarea pentru Catedrala, ramanand ca aceasta ne va fi data in scris. Discutia, repet, a avut loc in 1999.
Trecand timpul si neprimind nimic in scris, l-am chemat pe domnul Cismigiu, care-i cunostea pe cei de la Millenium, si i-am vorbit din nou despre nemultumirea mea, privitoare la faptul ca nu ne-au transmis asigurarile cerute de noi pentru Catedrala. Atunci m-a indemnat sa le compunem o nota, caci ei vor intelege ca trebuie sa raspunda in scris, nota care sa cuprinda cele discutate de el cu Millenium, si de Millenium cu mine. Nota respectiva are cinci puncte, din care primul: „Asigurare absoluta ca nu vor afecta fundamentul sau corpul Catedralei, daca apar fisuri. Daca apar fisuri, se opresc lucrarile”, idee reluata in finalul notei: „Daca in timp apar deranjamente la fundamentul sau corpul Catedralei, daunele vor fi suportate de beneficiarul Centrului Millenium”. In aceeasi adresa reaminteam, din continutul discutiilor si al promisiunilor lor, ca accesul la spatiile de parcare sa nu fie dinspre Catedrala, sa puna, asa cum au promis, 10 locuri de parcare destinate Arhiepiscopiei, o succesiune de birouri, o sala de intruniri, un spatiu pentru carti si obiecte bisericesti, pe durata constructiei cladirii, exact asa cum Millenium propusese. Indemnat de dl Cismigiu sa accept aceasta oferta din partea firmei Millenium, am mentionat-o in adresa din 24.04.2001. Inca o data regret acest lucru. Unele ziare, inspirate de declaratiile facute de reprezentantii celor de la Millenium, au afirmat ca am retras acceptul pentru ca nu ne-au dat cat si ce am cerut. Spun clar ca nu am cerut niciodata nimic de la Millenium.
Nu ne-au garantat siguranta lacasului
Ca raspuns la nota noastra in cinci puncte, Millenium ne-a dat un contract de inchiriere pentru spatiile promise de ei, in intelegerea cu Cismigiu si apoi cu mine. Nu stiam ce sa cred despre „medierea” dlui Cismigiu. Din cele doua lucruri discutate, Millenium nu a retinut decat oferta de spatii – pe care noi nu le-am cerut – si au ignorat esentialul, asigurarea pentru integritatea Catedralei, asa cum am specificat in scrisoarea adresata firmei in data de 3.07.2001. „Din raspunsul pe care l-am primit de la dvs. la adresa nr. C486 din 20.04.2001, ne-am dat seama ca nu ati inteles partea esentiala a doleantelor noastre: asigurarea absoluta ca nu vor afecta fundamentul sau corpul Catedralei… In loc sa cautati juristi care sa va compuna un banal contract de inchiriere, lucru pe care nu l-am solicitat, trebuia sa raspundeti la partea esentiala a adresei noastre… Regretam ca, in contrast cu discutiile avute anterior, ati ignorat esentialul si ati disecat elementele marginale pana la ridicol.” Niciodata nu am conditionat acceptul nostru de oferta de spatii, ci exclusiv de asigurarea pentru siguranta Catedralei.
Trebuia sa incep mai demult protestele
3. Intre timp, am aflat ca edificiul din fata Palatului Episcopal a fost fisurat in asa masura incat a trebuit sa retragem cele 4 clase primare care functionau acolo. Fisurile aparusera din cauza fundatiilor puse pentru actuala Banca Egnatia. M-am speriat atunci si am formulat actul de retragere a acceptului de principiu dat in favoarea firmei Millenium. Cele intamplate la Biserica Armeana m-au determinat sa repet retragerea acceptului, trimitand adrese in acest sens ministerelor care urmau sa se pronunte in favoarea sau contra proiectului ce apartinea firmei Millenium.
Totul a fost zadarnic, caci firma Millenium prezenta pentru aprobari numai adresa cu acceptul nostru de principiu, nu si retragerea acestuia din partea noastra, iar autoritatile carora le scrisesem ca retrag acceptul nu mi-au dat nici o atentie.
4. Imi pare rau acum ca nu am inceput mai demult manifestarile de strada si protestele. Nu am facut-o sperand ca, in cele din urma, cineva sa ne auda.
N-am fost pregatit sa lupt cu viclenia si minciuna
5. Acesta este, in rezumat, tristul adevar al acestei istorii:
– O firma care a stiut sa imi ia un om de incredere a reusit sa obtina de la mine un accept de principiu.
– Am protestat si nu voi mai conteni sa o fac, in favoarea Catedralei, desi ma paralizeaza sufleteste si trupeste deziluzia fata de toti factorii de decizie implicati in procesul de autorizare a constructiei.
– Mai sper insa ca cineva din actuala putere va avea curajul sa indrepte lucrurile.
– Mai sper ca protestul public, miile de oameni care se opun acestei constructii, care au semnat petitia si care au participat la marsul de protest, sa influenteze reevaluarea acestui proiect de catre autoritati. Tuturor acestora le multumesc pentru solidaritate. Apreciez in mod deosebit campania initiata de asociatia Civic Media pentru Bucurestiul Vechi, din care face parte si salvarea Catedralei „Sfantul Iosif”.
– Regret ca nu am fost pregatit pentru a lupta cu viclenia si cu minciuna spusa cu ochii si fata senina si le cer iertare tuturor. Din Biserica si din afara ei.
Acesta este adevarul si nu mai am nimic de adaugat decat ca, marturisindu-l, ma simt liber.
„Ma paralizeaza deziluzia fata de toti cei care au autorizat constructia de langa Catedrala Sf. Iosif”
